Într-o zi din anul 2011 se aude că a murit subit fotograful Ștefan Ioniță, mai cunoscut sub numele de Fane Jeg. Știrea părea cît se poate de plauzibilă.
Cîte nu pățise pînă atunci celebrul Fane! Fusese lovit cu portiera – din greșeală! – de bodyguard-ul zelos al unui ministru. Gorilele lui C.V. Tudor îl aruncaseră în stradă la ordinul tribunului. Își rupsese hainele cocoțîndu-se pe garduri pentru cîte o exclusivitate, asta fără a mai pune la socoteală textele din ziare și oralitățile de pe la posturile de televiziune ale celor care-l făceau de rahat pentru instantaneele lui. Trecea drept cel mai cinic pozar din presa de la noi.
Despre el se spunea că n-avea nimic sfînt, însă pînă și cei mai înverșunați critici ai lui erau de acord că Fane Jeg apărea totdeauna acolo unde era rost de o poză pentru pagina întîi. Cu obiectivul aparatelor lui, Fane vîna mai ales oribilul, dizgrațiosul și ridicolul. Se ducea la Morgă să facă poze și pătrundea prin spitale, unde fotografia celebrități ținute sub aparate la reanimare.
Pozele lui te loveau în moalele capului. Le detestai, dar nu te puteai împiedica să te uiți la ele, încît din cauza asta ajungeai să-l urăști pe autorul lor, care părea că-ți rînjește complice în timp ce te invita să te uiți ca prin gaura cheii la cei pe care-i fotografia, cu sau, mai ales, fără știrea lor.
Despre Fane circula legenda că mai cîștiga bani frumoși și de pe urma pozelor pe care nu le publica. Dar cum nimeni nu l-a dat în judecată pentru șantaj, poate că asta nu era decît o răutate lansată de concurența foto. Paul Agarici, care nici el nu era un sfînt în materie de instantanee, era adeseori de părere că Fane sărea calul cu pozele lui.
După conferințele de presă, cînd protagoniștii se îndreptau spre mașinile care-i așteptau și nu mai aveau chef să fie pozați, Fane arunca pe jos, în fața lui, monede de metal pe care le avea pregătite în pumnul mîinii stîngi, în timp ce cu dreapta își ținea aparatul la ochi. Președinți, premieri și diverși miniștri interesanți, plus șefi de partid inabordabili, întorceau capul spre Fane la auzul clinchetului inimitabil al banilor lovindu-se de trotuar, în dreptul lui. Cînd metoda lui Fane a fost adoptată și de alți fotoreporteri, și posibilii subiecți erau vaccinați, el trecuse la alta, aceea de a se apropia de ei printre bodyguarzi, ceea ce stîrnea o oarecare învălmășeală de care infatigabilul pozar profita cu rapiditate.
Însă atunci cînd i-a fotografiat pe Iurie Darie și pe Anca Pandrea în ipostaze sexy, nepotrivite pentru vîrsta lor, de l-a acuzat aproape toată lumea că și-a permis o uriașă necuviință, Fane a sărit în sus. Făcuse pozele astea la cererea clienților, nu pe ascuns!
În 2011, la cîteva ore de cînd se aflase că Ștefan Ioniță încetase subit din viață, cîțiva reporteri au vrut să verifice la sursă dacă știrea era adevărată. Sursa era Fane însuși, care le-a răspuns la telefon că avea de gînd să mai trăiască, chiar dacă le omora știrea.
