Există în România o fereală sclifosită de polemici mai mare decât teama interceptărilor telefonice efectuate de către SRI împotriva Constituției.
Atunci când Liiceanu o comite și devine ținta unor răspunsuri mai mult sau mai puțin civilizate, nu se coboară el însuși la a răspunde criticilor. Are om. Și încă ce om: erudit, cu un condei de excepție, cu o șfichiuire a frazei de parcă ar fi moștenit știința armurierilor din Toledo, cu umorul lui bonom de înșirat la gura sobei și cu un aer bunicesc atât de pronunțat încât te rușinezi nu pentru că n-ai avea dreptate, ci pentru că n-ai fi vrut să-l scoți pe Andrei Pleșu din sfera lui pentru a rezolva problemele iscate de Gabriel.
Atunci când Antena 3 atacă în grup organizat o persoană precum Andreea Pora, aceasta – deși jurnalistă și luptând, așadar, cu arme egale – nu răspunde în persoană, ci își roagă guseții să strângă semnături pe o listă antilinșaj mediatic.
Atunci când Sorina Matei își ia o zmetie peste valva prin care se adapă la doi stăpâni, nici ea nu se coboară la a răspunde direct, ci roagă aceiași guseți să facă plângeri la CNA.
Uneori te și miri de ce s-au mai apucat de scris unii dintre acești martiri ai cuvântului scris sau rostit, dacă nu vor decât să lovească și după aia să se ascundă în munții de cărți sau de bani, pentru a-i hărțui de acolo pe dușmanii poporului cult în cap. Probabil e sub demnitatea lor ca, după ce au aruncat în spațiul public jigniri uneori impardonabile, să mai stea să și verifice dacă legea acțiunii și a reacțiunii încă mai funcționează sau efectele ei n-au fost cumva prorogate de o autoritate benevolentă. Nu contează că-i cheamă Liiceanu, Pora sau Matei. Sunt doar niște nume într-o mare de oameni care au chef de bătaie doar dacă știu că victima e bine ținută de brațe, picioare și gură de un grup de suport.
Asemeni lor, poate urmându-le exemplul, poate sfătuită de niște consilieri care au studiat comunicarea la fără frecvență și la mare distanță de realitate, se ridică în fruntea luptătorilor cu manechine Laura Codruța Kövesi. De obicei, șefa DNA iese de urgență pe sticlă înaintea unor evenimente ce lucesc vederii noastre abia mai târziu. Cu un PR de nivelul unei multinaționale, regina anticorupției reușește, uneori, să dea și câte 10-12 interviuri în zece zile, transmițând mereu unul și același mesaj: dacă nu e cum vrea ea, corupția va învinge. E greu de spus dacă are sau nu dreptate, pentru că, de ani de zile, corupția nu învinge. Uneori nu învinge nici adevărul, schingiuit și adus la temă de procurori în rechizitorii care le sunt trântite violent în cap de către judecători.
Atunci când, însă, e prinsă pe picior greșit, peste Laura Codruța Kövesi se așterne o tăcere de început de veac. N-o mai vezi cu săptămânile, n-o mai auzi cu lunile. Timid, angajații răspund prin comunicate la acuzații care nu i s-au adus doamnei, evitându-le pe cele care i s-au adus. Iar dacă o instituție precum Curtea Constituțională spune că DNA nu are nici dreptul și nici căderea de a ancheta o decizie politică, tăcerea tinde să devină muțenie.
Aproape. Căci în locul doamnei Kövesi și al angajaților direcți răspund voluntarii, care le flutură feddaynilor prin fața ochilor împăienjeniți steagul luptei împotriva corupției și îi cheamă la luptă de gherilă. Cum au făcut și zilele trecute, când au chemat lumea în stradă ca să apere DNA de CCR. De fapt, ca să apere DNA de Constituție.
A ieși în stradă să o aperi pe șefa DNA, nu neapărat instituția, e ca și cum ai crede că trupul tău poate sta pavăză în fața gloanțelor care o vizează pe oricum impenetrabila Femeie Fantastică. A ieși să o aperi de Constituție, însă, dovedește că există oameni, în țara asta, cărora Constituția le pute pentru că nu e la fel de maleabilă, uneori, ca o hotărâre de guvern. Iar Curtea Constituțională devine, în anumite momente, principalul dușman în calea spre mai bine a națiunii.
Și, totuși, în 2012, când CCR a stabilit, cum altfel nici nu putea să facă, faptul că referendumul pentru demiterea lui Băsescu nu a fost valid, pentru că n-a ieșit destulă lume la vot, USL a înghițit în sec și nu și-a scos susținătorii în stradă pentru a lupta împotriva Constituției și a CCR. LCK, însă, depolitizată fiind, n-a avut atâta bun-simț și nici măcar, din înălțimea-i abisală, n-a catadicsit să spună că un miting de susținere a sa și a DNA împotriva CCR și a Constituției ar fi deja mult prea mult chiar și pentru ego-ul ei pantagruelic. Pentru că “noi suntem procurori”, nu-i așa?
Independent de cifrele vehiculate, indiferent cine a făcut numărătoarea apărătorilor lui Wonder Woman care au protejat duminica trecută DNA de Constituție, PSD ar trebui să-și cheme înapoi israelienii din campanie, pentru că, în ciuda eforturilor, reușește, în ultimele două luni, să scoată în stradă mult mai puțini proști decât scot adversarii.
Păi matale de ce crezi că întâiul apropitar al țării n-a mai făcut referendum: a aflat şi el că socoteala din stradă nu-i tot aia cu cea de la urne. Şi, în subsidiar, că Laura, Gusti şi cu (Gorghiu)Dej nu bagă spaima în burgheji atâta timp cât nu te iscăleşti pe buletinu’ de vot.