Nu contează cum știi să te eschivezi social, să stai cu nasul în vînt, doar-doar vei simț pericolul înainte de vreme. Mereu va apărea în cadru amicul care nu doar că și-a luat casă pe undeva pe la marginea Bucureștiului, dar a descoperit și sensul vieții între pereții ăia de chirpici.
Dacă stai să-l asculți, mutatul la sat e departe de-a fi doar șansa unică de-a încărca și descărca un camion cu chestii pe care nu te-ai îndurat să le arunci din alea două camere. E noua religie. Pentru că la țară totul e mai curat, mai natural și, în orice caz, nu se compară cu mizeria de la oraș. Grătarul e mai gustos dacă e făcut lîngă gard în loc să fie făcut pe bloc. Apa e mai curată dacă e din puț „săpat în pămînt” decît dacă e din aia îmbuteliată. Nu contează că stă vizavi de un cimitir.
Zilele astea, dacă tot a fost caniculă, e bine să-l întîlniți. Pentru că are și un text niu:
– Am fost în week-end la mine, la țară. Să vezi ce bine a fost! Ce răcoare!
– Spune-mi mai mult. Cît de răcoare a fost? Ai stat în curte toată ziua? Ai purtat haină de blană?
– Ei, nu, nici chiar așa. Adică dimineața a fost răcoare. După-amiază s-a făcut mai cald. Da, am pus aerul condiționat. Dar l-am dat pe 25 de grade, deci n-a fost foarte cald.
