Este un moment dureros. Cînd se petrece o tragedie, îți găsești mai greu cuvintele. Ce altceva poți spune în prima fază? Odihnească-se-n pace! Pe urmă, demoni muzicali te întărîtă cu refrenul unei mari trupe de rock: Show must go on! Facem mișto, conform procedurilor consacrate. Pamflet, vorba aia, a se lua ca atare.
Adicătelea, acum, ce urmează să facem? Nu mai frecventăm cluburile, ne despărțim definitiv de ele? Cu ocazia dezastrului, televiziunile au descoperit o nouă specie de invitați: analiștii de clubbing. Oameni buni. Conform opiniilor specializate, majoritatea cluburilor cu cîntări nu-s cu totul în regulă. Da’ noi, da, noi, cu cluburile noastre de fotbal, ce să mai zicem? Ne-am deprins să trăim periculos: cu intrări/ieșiri prea puține, cu peluze paradite, cu grupuri sanitare (căcăstori, pe românește) insuficiente. Ca să nu mai vorbim despre spațiile de parcare – chiar un lux pentru noi… Ce-i de făcut? – vorba unor nenorociți, de stînga. Putem s-o punem de-un business? – vorba altor nenorociți, de dreapta. Hai s-o luăm pe rînd, bătrînește. Sau, dacă vreți, chiar englezește, deși, după gustul nostru, Premier League e mai subțire decît Bundesliga sau Primera. Pe de-ale vieții, maică, sau pe pragmatism.
E dezastru la cluburi? Nasol, așa e! Dacă le-am lua la bani mărunți, ar trebui să mai rămînă doar vreo șapte-opt în Liga 1. Ei bine, cam pe aici e cioaca, niciodată descîlcită. Împacă tu reguli & proceduri cu spiritul locului. S-ar bloca totul. Deci.
Dincolo de zgomotul mediatic (firesc, cumva), putem rămîne într-o zonă de bun-simț, dacă o mai exista așa ceva în ziua de azi. Hai să ne petrecem morții cum se cuvine, să ne îngrijim răniții. Abia ulterior, în repriza a doua, vine faza cu instituțiile/autoritățile (ce fac, unde sînt?) și mai ales cu adevărații responsabili, niște nenorociți, la pușcărie! Chestia-i că, acum (pardon, dintotdeauna), le tot amestecăm. Nu le avem, cum s-ar zice, cu prioritățile. Păcat, mare păcat!
Chiar sîntem curioși ce se va întîmpla într-o lună-două-trei, după Bobotează, cînd vom vorbi iarăși despre cluburi și juniori din România. Ne-am dori să ne înșelăm, da’ punem prinsoare la casa de pariuri, ptiu, drace. După toată agitația asta tragică, va fi tot cam la fel. Se impune o intervenție!
De unul singur, plasat ca icoană în poarta “milițienilor” de la Dinamo, marele duhovnic Arsenie Boca și-a făcut treaba – a evitat, cît a putut, golurile vrăjmașe. O imagine bună, reușită, cu poza celebrului A.B. înfipt în “ațe”. Sfînt-sfînt, da’ cîte minuni o mai putea să facă? Mai bine nu ne bazăm pe reflexele dumnealui, că e artist, de la belle-arte, și are o vîrstă totuși.
Asta și zicem, copii: s-a întîmplat o tragedie, banal, vom trece peste ea. Fără atîta smiorcăială. Gîndiți, gîndiți, gîndiți, pen’ că la atîtea probleme există neapărat și soluții.
Ne vrem cluburile înapoi!
