Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Murea cîte unul din mahala cam din senin. Așa se întîmpla. Mai de inimă, mai de altă boală ascunsă sau netratată. Dar prea mulți mureau în ultima vreme. Îl lua pe om o tuse și-o fierbințeală, iar după cîteva zile, odată se termina cu el. Vasilica auzise de gripa spaniolă și, din ce mai citea prin ziare, ajunsese la concluzia că boala asta omora iute tot ce nimerea. Dar ce să caute la București această gripă? Că doar n-o aducea […]

E poet, prozator, critic de artă, are o galerie personală de artă și a înființat și un muzeu. Nu-i mai enumăr și funcțiile de tot soiul pe care Pavel Șușară le-a dobîndit în  ultimii ani. Ne cunoaștem de atît de multă vreme, încît acest interviu e mai curînd un soi de „Ce mai faci?“ adresat unui prieten decît o treabă cu funcție publică. Cristian Teodorescu: Cum de te-ai făcut galerist? Pavel Șușară: Destul de greu, adică prin 2001, fiindcă vreme […]

Cînd mă duceam în vizită la atelierul lui Ion Dumitriu, în anii ’80, îi puneam o mulțime de întrebări tehnice despre pictură. Cum se face aia? Dar ailaltă? Cît costă pensulele și tuburile de culori? Cum e cu lumina soarelui și cu lumina becurilor? Ion îmi răspundea răbdător în timp ce își vedea de treabă la șevalet. Atelierul lui era într-o clădire masivă cu etaj și mansardă, de pe lîngă Piața Amzei. Mai aveau și alți pictori atelierele acolo. Al […]

Cînd mă duc la piață, trimis cu lista sau împreună cu Daniela, mă simt ca în copilărie cînd mă duceam la Hala Traian ori la Piața Unirii să cumpăr diverse. Pe atunci nu aveam listă. Mi se spunea să iau aia și ailaltă, ceea ce mi se părea o misie atît de importantă încît țineam minte cu cîte legături de ceapă, de usturoi și de ridichi trebuia să mă întorc acasă. Mai erau roșiile și castraveții. Pînă să cumpăr ceva […]

Dan Stanciu știe ca puțini poeți limba română. O stăpînește artistic, cu grație, înțelepciune și umor. Îl irită locurile ei comune și împerecherile de cuvinte care par bătute în cuie odată pentru totdeauna de lenea noastră cronică de a gîndi. Aidoma fizicienilor convinși de existența lumilor paralele, și asta fără porniri religioase, ci urmărindu-și ipotezele pînă în așa-numitele „pînze albe”, care pentru oamenii obișnuiți înseamnă lumea tuturor posibilităților sau a nici uneia, Dan Stanciu, acest suprarealist singuratic, descoperă incertitudini acolo […]

Au început ca adolescenți cu umor, într-un grup care se adresa studenților. Cînd au început să aibă succes, Divertișii au devenit un personaj cu multe capete și cu un fel de a fi care le-a adus celebritatea. După ceaușism, Divertis a trecut prin la multe epoci politice și pe la mai multe televiziuni. Au rămas tot timpul ei înșiși. Silviu Petcu, în acest interviu, e personajul Divertișilor, care glăsuiește în numele lor. Cristian Teodorescu: Ce face azi Divertis? Silviu Petcu: […]

Cum nu mai ieșea la plimbare și, de cînd se îngrășase, nu se mai ducea nici la piață, doamna Ana își făcuse relații pe orizontala etajului patru din blocul fără lift în care locuia. Își vizita vecinii aproape zilnic, să-i întrebe ce se mai întîmpla prin București. În apartamentul fiicei sale Maria și al bărbatului ei, ciudatul Petrică, Ana avea o cameră separată. Asta era bine. Dar nepoată-sa Daniela, care cînta la pian și ajunsese studentă la Medicină, o transformase […]

Ce coperte minunate făcea Tudor Jebeleanu! El a îmbrăcat cărțile multora dintre optzeciști. Tudor era și fotograf, nu numai grafician, și avea o imaginație uluitoare, așa că nu știai niciodată ce avea să facă. Cînd l-am văzut prima oară, în anii ’80, la Editura Cartea Românească, m-am uitat cam lung la el. „Știu, semăn cu Jebeleanu!”, îmi spune, înainte să deschid gura. Tatăl lui, poetul, avea o mustață subțire și fața prelungă. Tudor avea și el fața prelungă, dar în […]

V-ați întrebat vreodată ce se alege de manuscrisele nepublicate? Cele care există și pe hîrtie, nu numai în mai noile variante electronice și care ajung din nou la autorii lor după ce editurile le resping? Dar v-ați întrebat cîte dintre manuscrisele refuzate de edituri ar putea fi, de fapt, cărți de mare succes? În Franța, la Gallimard, pe vremea cînd editura se chema NRF, lui Marcel Proust i-a fost dat înapoi În căutarea timpului pierdut, ceea ce-l va face pe […]

Mai există cenzură în România? Nu, nici gînd! Scrie și la Constituție că cenzura nu e îngăduită în țărișoara noastră. Dar cîte nu sînt scrise ritos în legea tuturor legilor din România și sînt încălcate cu lejeritate, de parcă ar fi articole din regulamentul de ordine internă dintr-un bloc din Ferentari! Formal, cenzura fusese abolită și pe vremea lui Ceaușescu, dar pe atunci n-a rămas nici un cenzor șomer din cauza asta. După 1989, însă, cenzorii din România și-au căutat […]

În fața Gării de Nord, băieții cu ziare strigau „Exproprierea!!!”. Tiberiu aflase că se pregătea ceva, dar nu știa cît și cum. Amicul lui din Consiliul de Miniștri îi spusese că discuțiile se purtau cu ușile închise, dar că tot prinseseră de veste conservatorii, boierii, care erau hotărîți să se opună pînă în pînzele albe. Deviza unora dintre ei era „Decît expropriere, mai degrabă republică!”, amenințare străvezie la adresa Tronului. Imediat după aceea răsuflase la ziare că Regele voia să […]

Psihiatru, autor de romane și de eseuri, Ion Vianu e unul dintre cei mai importanți scriitori români de azi. Un înțelept care crede în Adevăr, Bine și Frumusețe ca și cum ele ar fi calea noastră de salvare împotriva tuturor nebuniilor pe care le facem. Cristian Teodorescu: Notre-Dame de Paris, accident nenorocit sau soartă? Ion Vianu: Ce este soarta? Un filozof a spus că este o succesiune de evenimente tipice. Catedrala este un simbol puternic nu numai al catolicismului, într-un […]

Era o frumoasă dimineață de primăvară, într-o zi de luni, după Paște. Zi, pe atunci, lucrătoare. Anul: 1984. M-am dus la școala unde eram profesor de română și de ce se mai nimerea, în comuna Ciocănești, satul Vizurești. Acolo, comunitatea locală era împărțită în două. Unii erau ortodocși, alții pocăiți. La recensămînt, nimeni nu s-a declarat ateu. Nici măcar șeful organizației de bază a PCR și nici deputata locală. Satul avea biserică, dar n-avea popă decît din cînd în cînd. […]

De obicei, dacă trec de primele cincizeci de pagini dintr-o carte, nu mă apuc și de altă lectură decît dacă știu că mă voi întoarce la acel volum sau pentru că acele cincizeci de pagini mi-au ajuns. Romanul lui Jonathan Coe face parte din prima categorie. Mai ales că e alcătuit din episoade. Așa că l-am mai ținut pe noptieră, pentru a citi și altceva. Tot texte literare, despre care doi prieteni mi-au cerut părerea. Cînd m-am întors la Numărul […]

După îndelungatul post al Paștelui – pe care eu nu-l păzesc – se repede lumea la ouă vopsite, la carne de miel preparată în felurite chipuri și la cozonac. Băiatul meu cel mare era cel care, pînă să plece în Australia, gătea carnea de miel. Nu știu de unde i se trag talentele de bucătar, dar Petre, de unde, de neunde, își punea în fiecare an imaginația la treabă, în așa fel încît friptura de miel la cuptor pregătită de […]

Cine a urmărit procesele dintre sucursala fotbalistică a Armatei Române și Gigi Becali asupra proprietății unui cuvînt – e drept că acel cuvînt e „Steaua” – a băgat de seamă că, pînă la Curtea de Apel București, Becali a tot luat-o în freză. În Săptămîna Mare, însă, Curtea de Apel i-a sărat buricul cucernicului investitor în fotbal. Dar într-un fel atît de curios, că Becali trebuie să dea încă o raită pe la Muntele Athos ca să-i roage pe călugării […]

De cînd aflase că va fi din nou tată, Tiberiu se ducea zilnic să-și caute o slujbă.  Așteptînd să fie primit în audiențe, își freca turul pantalonilor pe la minister, pe lungile bănci de lemn, lipite de perete și lustruite îndelung cu dindărătul de alți petenți, înaintea lui. Prima oară fusese primit de un funcționar care-l întrebase de ce nu voia să fie învățător, căci după diploma lui de la Budapesta, ăsta ar fi trebuit să-i fie rostul. Atunci Tiberiu […]

Poetul Dan Mircea Cipariu e vicepreședintele Grupului de Reformă a Uniunii Scriitorilor și vicepreședinte ales al Uniunii, după adunări generale anuale, așa cum cere legea. Organizator de festivaluri și șef al Agenției de Carte, DMC e un tip cu umor și de o implacabilă tenacitate. Cristian Teodorescu: Ești, sîntem nebuni că reacționăm la procesele pe care ni le intentează Nicolae Manolescu și cîțiva dintre comilitonii lui care susțin că N.M. e președintele Uniunii Scriitorilor? Dan Mircea CipariuB Vorba unui poet, […]

După Revoluție, s-au făcut primiri în Uniunea Scriitorilor. De mai mulți ani înscrierile în Uniune fuseseră blocate. Cum devenea chestia asta?  La Uniune ți se primea dosarul, care consta în două cărți publicate, cronici favorabile și două sau poate trei recomandări din partea unor scriitori care erau membri. După aceea însă, nimic. Nu se întrunea comisia de validare. La fel cum nu se mai făceau nici alegeri. Unii puneau asta pe seama Elenei Ceaușescu, cea care le făcuse o figură […]

Pînă să scrie marele lui roman, O zi mai lungă decît veacul, care a apărut în 1980 și care i-a adus celebritatea mondială, Cinghiz Aitmatov nu părea un scriitor care să vrea să se pună rău cu regimul sovietic. După apariția romanului, cuvîntul „mancurt” îi datorează lui Aitmatov cariera universală. Dar și cărțile lui anterioare au avut toate ceva special, care nu ținea doar de culoarea locală. Aitmatov, băștinaș din Kîrgîzstan, care a scris mai întîi în limba rusă, dar […]

bt
Editoriale
  • Ce ne facem noi, țiganii, dacă vin americanii 

    25 iunie 2019

    Dacă pe vremuri românii se dedulceau cu lucrurile refuzate la export, pentru care, în fața magazinelor, se dădeau adevărate lupte de stradă, iacătă am trăit să vedem și o situație […]

  • A fost sau n-a fost?

    25 iunie 2019

    Ca întotdeauna la alegeri, și pe 26 mai s-au furat voturi. Cîte? Niciodată nu vom ști. De fapt, niciodată n-am știut cîtă democrație se falsifică la urne. Numărul buletinelor falsificate […]

  • Nimic cu nimic / Primul nimic

    25 iunie 2019

    Ne aflăm, acum, la președintele cu numărul 5 din scurta istorie a republicii române. Primul președinte a fost Nicolae Ceaușescu, din 1974 până în 1989. Practic, pe vremea lui s-a […]

  • Limbă dulce, cur viclean, caracter de est-german

    18 iunie 2019

    De la „Ține, țațo, curu’ zvelt”, subversivul șlagăr pe care Maria Tănase l-a cîntat în timpul războiului la o petrecere dată de Manfred von Killinger, ambasadorului Germaniei la București, pînă […]

  • Riscul mersului pe Barna

    18 iunie 2019

    Sub coordonarea unuia dintre foștii căprari ai poliției politice a fost pus pe piață un sondaj în care Dacian Cioloș îl zdrobește pe Dan Barna în competiția internă pentru candidatura […]

bt