Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Nu eram prieten cu Cristina. Ne cunoșteam și cam atît. Am văzut-o cîteva zile la revista Contemporanul, în 1986, unde venise să facă corectură. Pe atunci, tatăl ei, Cristian Țopescu, venea la petrecerile anuale ale pronosportiștilor de la revistă, care aveau un soi de campionat al jurnaliștilor. Dădea fiecare cîte zece lei, în banii de atunci, după fiecare etapă, încercînd să ghicească la 1, X, 2, deși cam toți nu se duceau la loteria statului să-și încerce norocul. În afară […]

M-a încîntat cînd i-am citit cartea despre strada Mîntuleasa. O capodoperă. N-o cunoșteam pe autoare. Apoi am început s-o „urmăresc” pe Andreea Răsuceanu, tot fără s-o cunosc, în ceea ce a mai publicat. Cînd a apărut extraordinarul Dicționar de locuri literare bucureștene, scris de ea și de Corina Ciocârlie, am rugat-o pe Andreea Răsuceanu să-mi dea un interviu. Îl aveți sub ochi. Cristian Teodorescu: Ne cunoaștem doar din cărți și din vedere, ca să zic așa. La amănunte, cine e […]

I se spunea arhitectul lui Ceaușescu. Îl chema Camil Roguski. L-am cunoscut într-o împrejurare oarecum publică, la un post de televiziune. El pleca, eu veneam. Era îmbrăcat într-o haină de catifea, cămașă albă. Avea papion. Vorbea fonfăit din cauza protezei dentare care ori era prea nouă, ori ar fi trebuit schimbată. Efectul fonator e aproximativ același. Dădea mîna cu toată lumea, cu o popularitate silită. Îl mai văzusem pînă atunci, la televizor. Îl lăuda pe Ceaușescu, comanditarul, cum ar veni. […]

De povestirile lui Dan Lungu te îndrăgostești la prima vedere. Mie, cel puțin, așa mi s-a întîmplat pe vremea cînd D.L. era un tînăr autor de proză scurtă despre care începuse să se scrie tot mai de bine. Avea har de mare povestitor și o putere de observație sclipitoare. Lumea autohtonă a adolescenților de la balamaua dintre secole își găsise vocea! La fel cum Mircea Nedelciu a fost cel care a decupat din peisajul anilor ’80 adolescenții altfel, cu ciudățeniile […]

Cînd aveam vreo 17 ani, eram topit după parabolele literare. Erau, ce-i drept, și la modă! La noi, cu oarecare întîrziere: mai exact, pînă a ajuns cenzura la concluzia că erau inofensive. Citeam Ciuma lui Camus și povestirile lui Kafka și, la sfatul unui popă tînăr cu care discutam despre literatură, atunci am citit și Noul Testament. (Apropo, profesoara noastră de română, doamna Horvat, care ne preda și literatura universală, ne recomanda să citim Biblia, pentru valoarea sa literară.) Atunci, […]

Gazetar de linia întîi, Ovidiu Șimonca a lucrat la BBC România, unde și-a făcut un nume de neuitat. Acum e redactor-șef la Observator cultural. Aici face presă cu aceeași acribie și cu aceleași principii cu care s-a dus la BBC. Tip cu umor, dar și cu o analiză neiertătoare despre lumea în care trăim. Cristian Teodorescu: Cum de ai trecut de la jurnalistica de radio, la BBC, la Observator cultural? Ovidiu Șimonca:Tu ştii, Cristi Teodorescu, de ce am plecat de […]

În Viața ca o pradă, extraordinarul său roman autobiografic, Marin Preda scrie despre sine însuși fără să se eroizeze, ba mai și luîndu-se peste picior. Tot așa face și cu alți scriitori pe care i-a cunoscut, pe atunci și ei încă în viață. Cîțiva i-au supraviețuit, după moartea lui subită la Mogoșoaia. Printre cei despre care a scris de bine era și un tînăr poet Virgil, pe numele adevărat Untaru, care-și luase pseudonimul Ierunca. Și ce-i cu asta? s-ar putea […]

În locul obișnuitei recenzii, după celelalte vreo 50 din acest an, m-am gîndit să fac acum un fel de clasament al subiectivităților mele de cititor, în 2019. Pe primul loc Jos realitatea!, volumul de poezii al lui Florin Iaru care a fost murdar atacat în publicațiile Uniunii Scriitorilor, în special de România literară, după principiul săptămînist al desființării scriitorilor neconvenabili. N-o fi acesta cel mai bun volum publicat de Florin Iaru, dar atacul în haită împotriva lui și acuzațiile mizerabile […]

E critic literar și universitar. Om de mare bun-simț și cu o acribie analitică impecabilă, Bogdan Crețu e unul dintre reprezentanții noii generații de critici literari pe ale căror judecăți te poți bizui, fiindcă n-au agendă politică orientată de nici un fel. Cristian Teodorescu:Nu-mi plac așa-numitele bilanțuri de sfîrșit de an. Cred însă că trebuie făcute. Iar anul ăsta are ceva special, fiind al treizecilea de la Revoluție. Pentru început: a fost sau n-a fost? –vorba unui regizor. Bogdan Crețu:Aveam […]

Încet-încet, dar cît se poate de greu, ies la iveală documente despre ceea ce s-a întîmplat în decembrie 1989 la Timișoara și la București. Printre ele, ordinul dat de șeful Securității, Iulian Vlad, în 17 decembrie, de a fi „radical lichidate” protestele timișorenilor. Același Iulian Vlad care la 22 decembrie încerca să pară că nu mai poate de grija Revoluției. Printr-o sinistră ironie a sorții, Iulian Vlad avea să fie arestat la cererea expresă a lui Silviu Brucan, cel care […]

În 1990, după Revoluție, apăreau la cantina-restaurant din București a Uniunii Scriitorilor și persoane care pînă atunci nu călcaseră pe acolo decît cu invitație. Sau deloc. Unii cu misie, alții în calitate de scriitori pînă atunci nerecunoscuți oficial. Scriitorii, fiindcă n-aveau carnetul de scriitor pe care trebuia să-l arate la intrare. Printre cei cu misie, un albanez care vorbea bine românește avea o servietă pe care și-o punea la picior cînd se așeza la masă și care părea devotat pînă […]

Cine-și închipuie că strada Pacienții a existat în Bucureștiul de pe la 1900 va avea o surpriză dacă va citi acest dicționar. Strada cu acest nume a fost inventată de Caragiale, într-unul dintre „momentele“ sale. Inventate sînt și strada Preoteselor (de Mircea Eliade, în La țigănci), și strada Tritonilor (de G. Călinescu, în Bietul Ioanide). Altfel, însă, scriitorimea română s-a mulțumit cu străzile și bulevardele știute și străbătute de localnici și de vizitatorii Capitalei, dintre care unele și-au schimbat numele […]

Istoria, mai ales partea ei recentă, trebuie rescrisă periodic. Nu pentru a fi falsificată, ci ca să fie curățată de falsuri. Și asta nu numai în țările foste comuniste. Cînd sînt scoase de la secret documente din democrațiile cu vechime, istoricii descoperă, de multe ori, că trebuie să povestească altfel cum au stat lucruri care păreau bătute în cuie o dată pentru totdeauna. Marii falsificatori ai istoriei sînt politicienii și cronicarii lor mincinoși de casă. Procopius din Cezareea, istoricul oficial […]

A fost unul dintre puținii care s-au încontrat pe față cu Ceaușescu. Liviu Antonesei spune acum de ce n-a început revoluția la Iași și ce a fost cu Frontul Popular Român care chema la protest în 14 decembrie 1989, la Iași. Cristian Teodorescu: Cum ai devenit disident pe vremea lui Ceaușescu? Liviu Antonesei: Cuvîntul „disident” e greu și nu foarte potrivit. Eu nu eram membru de partid, deci nu a trebuit să mă separ de vreo organizație prin disidență. Și […]

În adolescență mă chinuiam să scriu proză cu parabole și cu multe metafore, cam cum se publica în revistele literare de atunci. Îmi ieșea cîte ceva, dar chinuit. Cu povestirile fără asemenea pretenții mă descurcam, le scriam imediat. Dar nu erau literatură înaltă. Pe atunci citeam mai mult autori străini, inclusiv “nerefiști” – adică scriitorii noului roman francez –, care mi se păreau plictisitori. Dar ei erau pe atunci în mare vogă. Cînd mă întîlneam cu prietenii din cartier, pe […]

Dacă te bate gîndul să vezi Rio de Janeiro, e posibil să te răzgîndești după ce citești Orașul în mantie purpurie. Asli Erdogan, care a făcut cîteva luni de pușcărie politică în Turcia omonimului său, s-a dus în junețe la Rio, pentru un masterat în fizică. Cum-necum, în loc să-și vadă de cariera de fiziciană, s-a apucat de proză și de gazetărie. De la gazetărie i s-a tras găzduirea obligatorie la închisoare, unde cine știe cît ar fi stat dacă […]

Zilele trecute, scriitorul Dan Lungu, care e și senator, a dat un comunicat de presă în care anunță constatările Curții de Conturi după un audit la Ministerul Culturii. Curtea de Conturi preciza într-un raport că a băgat de seamă existența unor nereguli în finanțarea Uniunii Scriitorilor. Mai precis, că ministerul ar fi dat Uniunii mai mulți bani decît ar fi trebuit. Drept care Curtea cere recuperarea banilor. La o zi după aceea, conducerea Uniunii Scriitorilor emite o replică: “În comunicatul […]

Artist pînă în măduva oaselor și ca regizor, și ca prozator! Prima oară am stat de vorbă cu Mircea Daneliuc în 1990, în ziua cînd, împreună cu mai mulți colegi din lumea filmului, a intrat în greva foamei. Era prima grevă a foamei din istoria noastră post-decembristă. Și una dintre puținele care au avut succes și la autorități, nu numai la public. Cîțiva ani mai tîrziu, cînd Daneliuc a publicat primul lui volum de proză – excepțional! –, mulți au […]

Era înalt și masiv sau, cu un cuvînt mai vechi, un bărbat trupeș. Avea o frunte uriașă care se ducea pînă către ceafă – chelise de timpuriu! – și ochelari de miop, cu multe dioptrii. Voce groasă, catifelată aproape melodios. Politicos din fire, dar fără să lase de la el în chestiile importante. În buzunarele hainei avea o mulțime de hîrtii cu însemnări și deseori cîte o carte. Nu era elegant, dar totdeauna se îmbrăca cu gust. Impunea cînd apărea […]

Tocmai cînd începuseră să-mi amorțească pumnii tot ținîndu-i strînși în așteptarea apariției ultimului volum al trilogiei marginalilor a lui Vasile Ernu, Vasile a scos și Izgoniții. Primele două, Sectanții și Bandiții, mi s-au părut excelente și de o originalitate fără cusur. Cu Izgoniții, Ernu închipuie și ultima latură a acestui triunghi epic, de-a dreptul magic. Aici, povestitorul lasă deoparte orice aplecare eseistică și își urmează fascinat narațiunea. Fiindcă, zice el, reluînd cuvintele Annei Ahmatova,  pe lumea asta există lucruri mai […]

Editoriale
  • În căutarea țăranului pierdut

    18 februarie 2020

    Prin anii ’90, șoseaua dintre Craiova si Calafat purta la gît în plină iarnă salbe de potîrnichi și de prepelițe, care spre a nu fi detectate pe cîmpul înzăpezit de […]

  • Instinct primar

    18 februarie 2020

    Partidele bătrîne se închină la chipul cioplit al primarului. Și PSD, și PNL se prosternează la picioarele acestei divinități păgîne. Au primari mulți pe care vor să-i păstreze fiindcă fără […]

  • Cine suntem, ce mai vrem

    18 februarie 2020

    „Să se știe cine suntem și ce vrem“, spunea Ion Iliescu în decembrie 1989 despre necesitatea unei comunicări cu ambasada Uniunii Sovietice. Desigur, sovieticii știau destul de bine și cine […]

  • Ludovic autorăstignit a doua oară

    11 februarie 2020

    După ce a fost bătut la școală de niște derbedei, elevul conștiincios Ludovic Orban, sfătuit de domnul diriginte, a decis să-și dea singur palme în fața clasei dacă împricinații refuză […]

  • Războaiele care ne-au prostit

    11 februarie 2020

    Cînd vine vorba despre înapoierea României, două tabere duc greul bătăliei. Una susține că sîntem ținuți pe loc de corupție. Cealaltă e de părere că sîntem victima conspirației internaționale. În […]