Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

„Avea planuri mari, abia-și publicase primul roman…“

Zoom „Avea planuri mari, abia-și publicase primul roman…“

Chiar și la Tulcea și la Sulina dacă întrebi la nimereală cine a fost Eugeniu P. Botez ți se răspunde cu o ridicare din umeri. Întreabă însă de Jean Bart și treaba se schimbă. Radical sau măcar pe ici, pe colo, depinde de interlocutor. Oricum, la Sulina, o pensiune de pe malul Dunării se numește „Jean Bart“, iar teatrul din Tulcea poartă, mîndru, acest nume enigmatic. Mai nou, la Polirom, și o carte din colecția Biografii romanțate. Cîți cititori o mai fi avînd singurul roman al lui Jean Bart, Europolis, asta e altă poveste.

Nici că se putea autor mai potrivit decît Adrian G. Romila pentru o asemenea biografie. Cine i-a citit cărțile știe de ce. Pentru cine nu știe, autorul, filolog și antropolog, e pasionat de navigație, expert în corăbii și în vapoare de epocă, iar pînă la Jean Bart: argonautul, biograful se documentase temeinic despre comandorul Eugeniu Botez, care-și semna textele literare cu pseudonimul Jean Bart, și a fost, printre multe altele, student practicant la bordul bricului „Mircea“, comandant al Portului Constanța, comisar maritim, iar mai tîrziu comandant al portului Sulina. Cu aceeași minuțiozitate cu care construiește machete de corăbii, A.G.R. i-a luat urma personajului său, încît pe partea ei documentară această biografie romanțată e la fel de solidă ca una lipsită de asemenea ușuratice preocupări.

Mi-ar fi plăcut ca romancierul să-și fi pus mai mult imaginația la treabă, la fel ca în Acasă, departe, dar pesemne că l-or fi împiedicat scrupulele filologice sau teama admiratorului că, fantazînd prea mult în contul personajului, și-ar putea trăda obiectul admirației sale, încît în locul unei biografii, fie ea și romanțată, să-i iasă legenda unei legende. Așa se face că, în loc să inventeze una-alta despre personajul său, Romila include scrupulos în carte și „transcrierea recorectată“ a unei expuneri ținute de Eugeniu Botez la Universitatea din București după apariția romanului Europolis. (N-ar fi stricat dacă biograful ar fi dat și niscaiva precizări asupra contextului acestui discurs care, în lipsa lor, seamănă cu o insulă misterios apărută în calea apelor narațiunii.) Din pomenita expunere aflăm părerile comandorului-scriitor despre romanul pe care tocmai îl publicase, despre literatura de călătorii nautice apărută în lumea largă și despre condiția scriitorului român în epocă. Botez îi pomenește acolo pe clasicii universali ai genului, de la Melville pînă la contemporanul Joseph Conrad „care a servit în marina comercială engleză“ și pe care comandorul i-ar fi citit în original.

Pe tot parcursul volumului, autorul oscilează și în stil între romanul neficțional și biografia afectuoasă. Lungile enumerații scrupuloase care tot apar aici se află undeva la jumătatea drumului dintre cele două genuri. Într-un fel, această indecizie are acoperire în dubla carieră a personajului său. Conștiința scriitoricească de Jean Bart a lui Eugeniu Botez pare să fi cedat mai totdeauna în fața misiunilor pe care le-a avut comandorul, care chiar dacă a demisionat din marină ca să se dedice scrisului, a rămas toată viața legat de treburile navigației, inclusiv în textele sale literare. Asta însă nu ajută ca trecerile de la stilul literar la cel administrativ din Jean Bart: argonautul să fie mai ușor de digerat. Pur și simplu, pasiunea biografului pentru tehnicalități nautice intră în coliziune cu stilul înflorat al narațiunii. Altfel, însă, textul avansează agreabil printre amintirile comandorului despre cariera și aventurile sale amoroase, inclusiv tentativele sale ratate de a se ocupa numai de scris, pînă în momentul cînd energicul Eugeniu P. Botez, care la 59 de ani a dat lovitura cu primul său roman, pare a se fi hotărît să se dedice în întregime numeroaselor sale planuri literare, sub pseudonimul Jean Bart. Soarta însă a avut alte planuri cu el, cum constată o voce caragialiană anonimă în finalul romanului: „Da, tînăr, monșer, încă tînăr, avea planuri mari, abia-și publicase primul roman…“.

Adrian G. Romila, Jean Bart: argonautul, Editura Polirom, 2024.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
  • Patrie și valută

    10 februarie 2025

    La vremea lor, dacii lui Călin Georgescu mîncau ierburi, turte de orz și seu de oaie. Voievozii consumau terci de ovăz, usturoi, lapte și pește sărat. Nu erau roșii, cartofi, […]

  • De ce Dumnezeu nu-și va cheltui nici măcar mărunţișul cu noi

    4 februarie 2025

    Cînd Cel de Sus, dînd într-o parte norii, să vadă dacă m-am umplut de har, m-a auzit cum ușui cerșetorii că nu am mărunțiș în buzunar, n-a pregetat pe cînd […]

  • Doi lupi

    3 februarie 2025

    „O poveste de demult, de pe vremea dacilor, cînd se spune că lupoaica a simțit că naște, și sărea din piatră în piatră să-și caute o vizuină.“ Așa începe Călin […]

  • Cei doi Antonești

    27 ianuarie 2025

    Un criminal de război antisemit, părtaș la Holocaust, și un șomer repatriat de la Bruxelles, scos de la naftalină din dulapul soției. Ăsta e intervalul de nenorocire și salvare a […]

  • Cristela – viitoarea doamnă a Țării Românești

    21 ianuarie 2025

    Pentru că din blana lupului mort puricii sar să-și caute o altă gazdă, echipa de zgomote din jurul lui Georgescu ar putea sări din mers în căruța cu coviltir aurit […]

Iubitori de arta