E vremea, dom’le! Vara a fost lungă. Aruncă-ţi umbra pe nocturnele solare şi şuturile peste cîmp le-aruncă. Rainer Maria Rilke – versatilul jucător austro-german, debutat în Praga lu’ Slavia şi retras din Elveţia lu’ Basel – ne-a inspirat această parafrază autumnală, inevitabil melancolică.
Aşadar, e timpul culesului. După lupte seculare, care au durat două-trei tururi preliminare, culegem ce am semănat. Am recoltat cîteva boabe spectaculoase, ne-am ales cu două echipe româneşti în grupe: CFR – în Champions League, Steaua – în Europa League. O fi mult, o fi puţin? Noi zicem că, la valoarea şi pregătirea noastră, la cota competiţiei interne, e OK. Mai mult, era cît pe ce să bifăm o minune. Miracolul de pe San Siro (sau, mă rog, Giuseppe Meazza) i s-ar fi zis. Da’ cum la noi minunile nu ţin mai mult de treij’ de minute, n-am pus prea tare la suflet. FC Vaslui, cu echipa de rezerve, a reuşit doar să sperie legenda Internazionale Milano. Aşa cum zicea nea Dinu Noica, antrenorul de la Păltiniş, rămînem neamul lui „n-a fost să fie“…
Ce-o să fie va fi. Să nu vă rîdeţi exagerat, da’ credem c-ar fi ceva şanse de o primăvară europeană. În grupa Clujului, Man. United nu mai e ce-a fost, de Galata nu mai ştim mare lucru, iar cu Braga se va juca parte-n parte, se va vorbi portugheza. Cît despre grupa Stelei, acolo va fi o dispută sportivo-teologică pe cinste – între mistica ortodoxă a naşului lu’ Borcea şi etica protestantă a lu’ VfB Stuttgart, FK Copenhaga & Molde. Molde n-a fost a mea, nici a voastră, ci a fruntaşilor, mijlocaşilor şi înaintaşilor din sfînta echipă a lui Becali!
Avem deci încredere în echipele româneşti, cu golgheterii Modou Sougou, Pantelis Kapetanos şi Adi Rocha în frunte. Loturile lor numeroase exprimă o daco-romanitate viguroasă, ce nu se mai teme de comploturile FIFA-UEFA. S-a prins de asta pînă şi Gigi, cînd zicea atît de frumos, în stilu-i inegalabil: „Păi, îl interesează pe complotul ăla universal, bă, Ungurene, de noi?“.
Pa, hahalerelor, am plecat în concediu!
