Baruri europene: s’ Packerl, Viena

”De ce este România altfel?” se întreabă profesorul Lucian Boia, și-odată cu el ne întrebăm toți, de parcă n-am avea altă treabă. Chestia e că, pe mine, unul, discuția nu mă prinsese, din simplul motiv că n-am înțeles al doilea termen al comparației (”Altfel decât cine?”), și nu l-am înțeles pentru că nici nu e. Dar am greșit. E bine să ai pregătit un răspuns (oricare!) la întrebarea asta, pentru că te poți trezi chestionat de cine nu te-aștepți, și-atunci ce te faci? Taci ca moaca, aia faci, dacă nu te gândești din timp. Eu nu mă gândisem, deci am luat-o-n freză.

Pentru că Vienei nu-i sunt specifice barurile, ci cafenelele și birturile (Gasthaus), m-am resemnat să n-am parte de vreun bar ”tipic vienez”, așa c-am intrat la s’ Packerl, din motivul următor: dacă nu e cu specific, măcar să fie central. Și mai centrală decât Judengasse nu cred să fie vreo stradă-n Viena! Ora nu era tocmai potrivită, că după-amiaza se sfârșea, dar seara încă nu-ncepuse. Barul, gol. Am cerut o bere locală (Ottakringer) și m-am băgat în seamă cu barmanul, că părea băiat umblat. Era și el încântat să aibă cu cine trăncăni în englezește, până a venit inevitabila întrebare: ”Da’ tu de unde ești, maică?”. Când a auzit că vin din România, omul s-a bosumflat grav, s-a apucat de spălat pahare (îl lovise hărnicia!), apoi și-a călcat pe inimă și m-a-ntrebat în cel mai pur stil Boia: ”De ce e România altfel?”. Am rămas mut. Ce era să zic?!

Totuși, discuția se urnise. Eu am vrut s-o fac pe ăla patriotul, dar barmanul mi-a râs în nas, că fusese de două ori la București, știa ce vorbea. Pas cu pas, a-nceput să-mi înșire o diferență după alta: la Viena nu sunt câini vagabonzi, nici cerșetori, iar tramvaiele circulă pe dreapta, nu pe mijlocul străzii. Pe de altă parte, mașinile sunt parcate pe locuri de parcare, nu pe trotuare, alea-s pentru pietoni și bicicliști, corect? Omul se încălzise, dacă îl lăsam să vorbească mi-ar fi scos ochii cu ”diferențele” lui, care erau toate în favoarea Vienei, dar am reușit totuși să plasez și eu o perversă: ”Bine, nu zic, ai dreptate, dar suntem și noi civilizați, dacă vrei să știi: noi taxăm cartela la metrou! Aici n-am văzut pe nimeni să taxeze, intră toți ca Berilă, de parc-ar fi metroul lu’ tac-su!”. N-am nimerit-o, din păcate, că el mi-a retorcat numaidecât: ”De abonament lunar n-ai auzit… civilizatule?!”.