Unde: Pe strada Furștatskaia, la numărul 42. Cobori la stația de metrou Cernișevsakaia (pe linia 1), ieși la suprafață, faci dreapta și pe urmă stânga, la prima intersecție, și-ai ajuns. Cârciuma e la parter, orb să fii și-o vezi.
Ce: Orice, de la vodcă poloneză sau locală la vinuri californiene sau sud-africane; totuși, cele franțuzești sunt grosul. Bere de mai multe feluri, dar nici pe departe într-o varietate atât de mare ca vinurile sau vodcile.
Cât: Berea la 500 ml poate costa între 190 de ruble (cea locală) și 250 de ruble (cea germană). Mai găsești și varietăți din Cehia, Anglia, Belgia, cu prețuri abordabile (pentru orașul ăsta, 250 de ruble pentru o bere e un preț foarte bun!). Nu recomand marca locală de bere (Vasileostrovskoie), nu atât din cauza pronunției, cât a gustului. Gusturi!
Pont: După ce te-ai făcut cimpoi cu bere (sau cu ce altceva ai ales), n-o ”stinge” cu altceva decât cu ciorba de castraveciori murați, specialitatea localului. Porția e generoasă, prețul e de 280-300 de ruble, iar efectul este garantat. De mine.
Precizare: 10 ruble fac 1 leu, iar 44 de ruble fac 1 euro. Dar trebuie ținut seama că Sankt-Petersburg (Piter, pentru prieteni) e un oraș scump, iar Sunduk e totuși un local pentru turiști, nu pentru localnicii care știu mersul. Deci, repet, prețurile astea nu sunt mari (în alte cârciumi e jaf curat, iar dacă te mai și îmbeți, ăla ești).
Precizare suplimentară: Numele întreg al bodegii este Art Café Sunduk, și pe bună dreptate: ce am povestit eu până acum este caca-maca, adevăratul chichirez este programul artistic pe care-l poți vedea seara și noaptea, dacă ai chef. Tot felul de muzici, de la balade sentimentale rusești la jazz manouche (ce-o mai fi și ăla), sunt de ascultat la Sunduk. Chestiile astea nu sunt de mine, așa că nu pot da detalii.
Ce-am făcut acolo: Am băut, am mâncat și am ”păstrat” nota, chitanța și meniul (că altfel nu mi-aș fi amintit nici mort prețurile). Dar am și vorbit, mai întâi cu chelnerița (față de care am avut o idee de geniu: am pretins că-s ungur budapestan), apoi cu alți consumatori, care s-au băgat în vorbă cu dezinvoltura tipică rușilor în general și petersburghezilor în special. Am vorbit despre cum Viktoraș al meu a dat afară din Ungaria pe tâlharii de la FMI și de la Banca Mondială, iar rusnacii au ciocnit cu mine și mi-au spus și ei ofurile lor. Multe, grele, ost-algice (rog corectura să nu-mi modifice această formulare), dar nu pot da detalii aici, deoarece sunt sigur că NSA ne citește revista. Ce, să pățesc ca bietul Snowden?!
