M-am săturat de Europa, de criză și de văicăreala despre lipsa banilor, așa că propun o evadare. La cârciumă, desigur. Dar, cum nimeni nu poate fugi de umbra lui, evadarea va fi în trecut (mișto formulare!), că prezentul e cum e, ne-am lămurit cu toții. Așa că vă invit să servim un Label ice cold în Lion Park Café.
Unde: La ieșirea din Soweto, pe drumul de la Pretoria (capitala țării) spre Bloemfontein (capitala numărul doi). De fapt, Soweto este un oraș-satelit al Johannesburg-ului, nu al Pretoriei, dar am ales să scriu așa ca să iasă poanta cu capitalele. Care poantă?! Păi, poanta că voi o să ziceți acum ”Hă-hă, te-am prins, capitala lor e la Capetown!”. Da, este. Capitala numărul trei. ”Hă-hă”?!
De ce: În mod curios, nu pofta de bere ne-a oprit la Lion Park, ci pofta de micțiune. Mai exact, nu mai puteam să ne ținem, dar așa e când bei toată noaptea, corect?
Cât: Nu știu. Habar n-am cât costă o bere, că n-am plătit absolut nimic în Africa de Sud, nici măcar nu știu cum arată ranzii lor, n-am avut curiozități de-astea. Atâta timp cât ”firma plătește”, pentru ce era să-mi bat capul cu toate fleacurile?
Ce: Bere locală, Carling Black Label pe numele ei oficial, mai cunoscută ca ”Label” printre barmani și ”zamalek” printre consumatori. De fapt, chestia e un pic mai complicată, că berii îi zici Label dacă ești alb și zamalek dacă ești negru, altfel se uită lumea ciudat la tine (iar Africa de Sud nu e țara în care să-ți dorești asta). Mai există și un nume de alint, ”Soweto Pepsi”, dar e la mișto. Nu-l recomand.
Alte nerecomandări: De fapt, ceea ce vreau să spun e că nu e bine să beți nimic la Lion Park Café, nu e bine să vă opriți la Lion Park Café și-n general nu e bine să mergeți în Soweto, în particular, sau în Africa de Sud, în general. Dacă aveți orice altă alternativă și nu se cheamă Coreea de Nord sau Haiti, alegeți-o p-aia. Serios.
Explicație: Epoca despre care afirm că e ”trecut” se numea pre-criză, eu nu eram ziarist, ci agent de vânzări, iar tot balamucul ăsta (București-Amsterdam, Amsterdam-Capetown, Capetown-Johannesburg și retur) fusese o excursie plătită integral de firmă, pentru rezultate bune în vânzări. Trebuie precizat că eram singurul fără ”rezultate bune”, dar am prins excursia pentru c-aveam pile. Acum, asta e, mortul de la groapă nu se mai întoarce! Iar când zic că firma a plătit absolut tot, chiar așa-i, că zece zile am dus-o tot într-o băută și n-am scos un cent din buzunar (nu e vorbă, nici n-aveam vreunul). Băuta avea, pe de-o parte, rostul să ne facă să uităm de munca umilitoare din vânzări, iar pe de altă parte să scăpăm de frică. Nicăieri n-am văzut atâta sărăcie, bogăție și violență la un loc ca-n Africa de Sud; prin comparație, Rusia este mici copii, și asta spune multe!