Ce nedumeriri ar putea să aibă cineva privind colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea.
1) Nu e Băsescu omul care să colaboreze cu Securitatea. Dincolo de ceea ce ne învață istoria, anume că oricine poate fi ”omul”, cazul lui Traian Băsescu este unul aparte și simplu: avem de-a face cu un mincinos notoriu, cu un individ lipsit de scrupule, cu un combinagiu și-un bolnav după putere. Omul acesta ar fi făcut orice pentru a răzbi în viață.
2) De ce nu s-a aflat până acum? Aici ar fi mai multe variante. Prima, foarte la îndemână, tehnică, este aceea că CNSAS-ului i-au fost puse în brațe basculante de documente. Iar cercetătorii caută în ele cum caută găinile în muntele de bălegar. A doua variantă ar fi aceea că oul a fost protejat cumva. Cum? Nu cunoaștem metodele actualei Securități prin care poate să schimbe istoria vechii Securități.
3) Cum a putut să rămână secret până acum, trecând prin campanii în care adversarii și-au dat la față cu tot ce au avut la îndemână? Proastă întrebare. Urmele marinarului prin dosarele fostei Securități sunt mai mult decât vizibile. Se simte damful matolului peste tot pe unde a ciripit. Aceste probe au fost prezentate, sunt în presa vremii, numai că în acea vreme, amintiți-vă, curgeau prea mulți bani de la PDL ca cineva să vorbească. Povestea este chiar mai împuțită de atât: Iuliana Măgirescu, din departamentul de investigații de la CNSAS, ar fi vrut în 2013 să ceară în instanță o decizie că Băsescu a fost colaborator. Ea a făcut investigația la sesizarea publicației Ring. Ce să vezi, Iuliana Măgirescu se sinucide, se aruncă de la etajul 9 al unui bloc din București.
”Scandalul” colaborării lui Băsescu nu e nou. Imaginea acelui regim bolnav încheiat în 2014 își are extremele sale: de-o parte, Sorin Blejnar condamnat la câțiva anișori, de cealaltă parte Raluca Turcan scuturând mâinile liderilor europeni la Sibiu. În întunericul dintre ei, orbecăind ca România prin tranziție, se leagănă matolul, tovarășul Petrov.
2.919 vizualizări
