Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Bătălia Atlanticului cu plictiseala: Cîine Sur la vînătoare

Zoom Bătălia Atlanticului cu plictiseala: Cîine Sur la vînătoare

Tom Hanks nu e la primul tango cu al doilea război mondial. A murit eroic apărînd dreptul lui Matt Damon de-a fi bou în Saving Private Ryan, a fost producător executiv în Band of Brothers, a revenit la aceleași năravuri rele și în The Pacific. Toate acestea, adunate, arată o minte pasionată de conflictul în sine, de perioadă, de cum exista lumea prinsă în menghina păruielii generale.

Greyhound i-a dat ocazia să se dezlănțuie și ca scenarist, nu doar ca protagonist. Drumul peste Ocean, suspansul care macină nervii, pericolul de-a cădea în colții de torpilă ai submarinelor, tăcerea prevesittoare de rău, așteptarea cu ochii lipiți de ecranul radarului și urechile ciulite în căștile sonarului, toate simțurile încordate și gata să explodeze în luptă,  toate astea și multe altele puteau sta la temelia unui thriller savuros.

Semnele erau bune. În definitiv, cum putea eșua un proiect în care principalul artizan a turnat pasiune în fiecare șurub și piuliță?

Tocmai așa. Pentru că pasiunea e turnată în șuruburi și piulițe. Scenariul e ocupat cu fierătaniile care nu spun mai nimic, dar n-are timp să toarne și suflet în oameni.

Galeria de personaje care se perindă prin cadru are aceeași varietate de personalități ca și o găleată de cuie. Niște nimeni interșanjabili, imposibil de caracterizat și greu de ținut minte, cu excepția protagonistului și eventual a secundului. Pentru că Stephen Graham e bun și pentru că l-am reținut ca Al Capone în Boardwalk Empire.

Și dacă spectatorului n-are de cine să-i pese – și e muncă titanică să-ți pese de cineva aici, trebuie să-ți dorești asta așa cum își dorește eliberarea un pușcăriaș cu priapism–, atunci suspansul moare penibil. Da, niște unii trec Atlanticul să ducă prezervative și democrația în Anglia, big fuckin’ woop. Da, căpitanul submarinului îl provoacă pe nea căpitan Hanks într-o engleză pe care nici cei mai încuiați dintre nemți n-ar reuși s-o ducă atît de rău în caricatură. În mod surprinzător, intervențiile astea ridicole sînt rarele momente în care scenariul găsește și altceva de spus în afară de jargon naval. Dialogul e înnămolit de-a dreptul în „ține curs 123“ și „cîrma la babord“, totul repetat de două ori, așa cum e reglementar. Moartea pe valuri a pasiunii, mai ales cînd jumătate din replici n-au sens pentru privitorul obișnuit.

Din cînd în cînd, o poceală marină vine să curme plictiseala așteptării. Nu e rău, dar e dezamăgitor. E prea puțin, prea meschin. Dacă tot ai pictat oceanul ăla în CGI – și se cam vede, nu crede nici naiba că ăla e un colț de ocean –, măcar ai bunul-simț și dă-ne niște cadre largi, să vedem manevrele în toată splendoarea lor tactică. Sau nu. Tot ce poate filmul să ofere, spre final, sînt două torpile care trec milimetric pe lîngă navă, așa, cam cum vedeți în desenele cu Bugs Bunny.

În final, Greyhound e bogat în marinărie, dar sărac în a fi interesant.  În goana sa spre suplețe, filmul a reușit să taie aproape orice urmă de umanitate din meniu. Nu știu de ce, dar tind să cred că scenariul e, de fapt, un manual de instrucțiuni de la IKEA.

Greyhound. R.: Aaron Schneider. Cu: Tom Hanks, Stephen Graham.

2 comentarii

  1. #1

    Subscriu: de fecale filmu’ /regia.

  2. #2

    sunteti cam rai. Pentru pasionatii de razboi cu submarine este chiar interesant. Eu personal l-am vazut de 2 ori.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Toamnă electorală

    22 septembrie 2020

    Precum o bostană cu genunchii sparți, geaba număr zile: joia muri marți, sîmbăt-am pierdut-o vineri la un tîrg, miercurea îmi pare babă dată-n pîrg ce-a visat că-i cloșcă într-o zi […]

  • Ambiții politice la virusul ucigaș

    22 septembrie 2020

    Duminică, 27 septembrie 2020, agentul electoral COVID va stabili o ordine șchioapă a puterii pe următorii patru ani. E cel mai imparabil caz de democrație nereprezentativă din istoria modernă, neprevăzut […]

  • Școală, școală, vrem postaci!

    22 septembrie 2020

    Și, așa cum ni s-a promis, a început școala. În cele mai sigure, normale și deosebite condiții, asigurate cu înțelepciune și operativitate de către Guvernul României, înțelept condus de către […]

  • Spovedanie

    15 septembrie 2020

    Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna, cînd nunțile toate s-au veștejit și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna cu șeful ocolului din Maglavit. E-un schimb valutar între grauri […]

  • Cea mai profitabilă afacere de pe pămînt

    15 septembrie 2020

    Nici să fi înviat Spiru Haret nu s-ar fi discutat atît de mult despre școală. Coronavirusul a trezit-o un pic la realitate. A pălmuit-o, cît să clipească mirată, și a […]

Cele mai citite