Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Bătălia de la Limenaria

Zoom Bătălia de la Limenaria

Spre bucuria păcii mondiale, în lunile de vară au loc migrații și de la nord la sud. Grecia nu e invadată doar prin josul arhipelagului de refugiații sirieni, ci e copleșită și dinspre miazănoapte, de invadatorii balcanici. Triburile sîrbo-bulgaro-române vin să se așeze vară de vară în patria măslinilor, izgonindu-i în calea lor pe nemți, englezi, francezi și italieni. Cînd și cînd, poți vedea mici pîlcuri de populație slavă, care zbiară pe plajă în limba lui Lermontov, dar nu, nu sînt omuleții verzi ai lui Putin, sînt doar frații noștri de de peste Prut care o fac pe rușii.

Turismul trece de la rigoare la gălăgie și de la card la cash.

Bacșișurile cresc, meniurile adoptă burta de vacă și limba română. Un mic lanț muntos de sacoșe, pet-uri și cutii de bere crește din șanțul șoselei, semn că pe acolo e ruta caravanelor cu turiști din Carpați.

Insula Thassos a fost prima copleșită. Apropierea ei de coastă și numărul mare de feriboturi au expus-o la invazie. De ani buni, culturile Hamangia, Cucuteni, Galați, Buzău și Gorj încearcă să-și lase aici semnele. O fac prin zgomot, prin mici grămăjoare de gunoi și prin cel mai mare desant de Logan-uri din istorie. Nu s-a ajuns pînă la manele, dar din aspectul și gesticulația cîte unui grup poți deduce versurile și melodia. Nu prea vezi nici echipe de la National Geographic lăsînd baltă rinocerii din Kenya și pîndind, cu teleobiectivul, mica turmă de cocalari din Berceni care se înghesuie într-un selfie cu palmierul. Nu, Thassos a scăpat de momentul baroc al anilor 2000, cînd sensul civilizației grecești a fost schimbat de filozofii Costi Ioniță și Florin Salam. Azi, insula și-a regăsit verdele și calmul de altădată, a depășit criza economică și momentul Tsipras, și a redevenit acea Eforie Sud grecească, colonizată pe timpul verii de Giurgiu, Teleorman și Călărași.

Marea e atît de limpede încît peștii care se simt priviți își acoperă zonele intime.

Poți mînca oriunde, fără să dai greș și fără să apelezi la un credit de nevoi personale. Îți poți lăsa corpul la soare pe mai bine de patruzeci de plaje, fiecare cu mica ei aventură submarină, cu bancurile de gavros și sparos și cu promisiunea ei de epavă, care se dovedește a fi, pînă la urmă, un frigider scufundat.

În mijlocul acestei lumi pașnice și însorite dăinuie Nicola Arghiropoulos, grecul mîndru și romantic, evadat din cărțile lui Kazantzakis. Nicola e pescar, vînător, cîrciumar, muzician, pictor și povestitor, iar seara, în fața paharului de ouzo, vocea și mandolina lui îți aduc în minte vremurile căpitanului Mihalis. Pe cheiul din Limenaria, în taverna Limani, se mănîncă cel mai bun pește din Univers, gătit după rețete care au văzut Războiul Peloponesiac. Nicola cîntă, spune bancuri în cinci limbi și își plimbă privirea peste mese ca un căpitan de pirați peste pradă. Are statura unui hoplit și zîmbetul lui Clark Gable. Legenda spune că multe sirene din insulă au cedat la cîntecul lui, chiar dacă au urmat sfatul lui Ulise și și-au astupat urechile cu ceară.

În ultimii doi ani, Nicola a fost ocupat cu muncile lui Hercule.

A cărat blocuri de piatră de pe malul mării pînă într-o vîlcea din munți, într-un loc înconjurat de pini mai bătrîni ca istoria. A spart pietrele cu barosul, a tîrît buștenii cu frînghia, a angajat meșteri pietrari și a făcut schițe. A muncit așa cum munceau titanii și s-a afundat în datorii așa cum numai grecii pot s-o facă. Dar azi, în vîlceaua visurilor lui se înalță un mic hotel care pare sculptat de Fidias. Lupta lui Nicola cu piatra și cu oamenii se cheamă Petra Natura, are opt camere, două apartamente, o piscină și treizeci de pini seculari împrejur. La detalii par să fi lucrat bijutierii, la ansamblu – chiar zeul Hefaistos. Peisajul cuprinde leandri, ficuși, mierle și smochini, și un apus de soare la care s-a uitat și Tucidide, atunci cînd i s-a scufundat flota în Thassos. De undeva, nu se știe de unde, se aude mandolina lui Nicola luîndu-se la întrecere cu greierii.

2 comentarii

  1. #1

    splendid! 🙂

  2. #2

    Incredibil de bine scris – am ris, am recitit si iar am ris…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint