Analizele despre America ale matematicianului-scriitor Bogdan Suceavă s-au dovedit mai corecte decît cele ale consacraților domeniului. Mai ales că Bogdan, care trăiește de mulți ani în State, nu face evaluări cu agendă ascunsă. Deci, cu el despre retragerea lui Joe Biden și probabila candidatură a Kamalei Harris, despre Donald Trump și despre România, dacă Trump ar ajunge președintele Statelor Unite.
Cristian Teodorescu: Ce-au zis cunoscuții tăi din lumea universitară cînd au aflat că președintele Biden nu mai candidează?
Bogdan Suceavă: A urmat o frenezie de conversații și, pentru că mulți dintre prietenii mei sînt matematicieni, cea mai inteligentă remarcă e de factură cantitativă și aparține unuia dintre ei: democrații pot cîștiga numai dacă numărul total al celor care se prezintă la vot e cel puțin egal cu cel al electoratului din 2020. Am înțeles că Joe Biden văzuse în orele ce au precedat decizia lui anumite sondaje de opinie despre intenția unei părți a electoratului de a nu se prezenta la vot, mai cu seamă în statele unde o cotă mare de absenteism ar schimba rezultatul. O altă remarcă importantă aparține unui prieten din Michigan, care avea în vedere că o parte a comunității de origine arabă din acest stat-cheie pentru alegeri au anunțat că nu se vor prezenta la urne în noiembrie 2024, în condițiile în care în statul Michigan diferența de voturi în 2020 a fost suficient de mică încît o cotă mare de absenteism să întoarcă balanța. Ei bine, dacă doar o parte dintre membrii comunității arabe din Michigan și-ar schimba părerea și ar vota pentru Kamala Harris în noiembrie, ar putea fi suficient pentru ca lista democrată să cîștige în Michigan. Astfel de calcule se fac non-stop.
C.T.: Marile posturi TV și ziarele importante ce părere au?
B.S.: Luni dimineață, la nici 24 de ore de la anunțul oficial al președintelui Biden, am ascultat o emisiune pe NPR, postul public care emite din Pasadena, California, și care primea apeluri din partea ascultătorilor. Apelurile au fost unul mai inteligent decît celălalt, fiecare dintre cei care sunau propunea o analiză politică lucidă și excelent informată. Oamenii discută, dezbat și multe dintre deciziile de vot au de-a face cu temele majore ale societății americane de azi. De la asta ar trebui să plece orice analiză: care sînt temele esențiale ale acestor alegeri? Și cred că unele teme și-au schimbat accentele, în noul context, cu Kamala Harris devenind noul candidat democrat. În primul rînd drepturile femeilor, chestiune care a devenit centrală în societatea americană, alături de chestiunile legate de imigrație și de securizarea frontierelor, plus întrebările legate de cadrul legal în care operează diverse agenții care se ocupă de problemele emigranților. Aspectele economice, așa cum ar fi politicile legate de sănătate sau de administrarea securității sociale, sînt și ele parte a acestei discuții. Deloc în cele din urmă, temele de politică externă au devenit o parte integrantă a dezbaterii electorale: susținerea pe care SUA o acordă Ucrainei, precum și altor aliați strategici, așa cum sînt Taiwanul sau Australia. O serie de teme de politică externă cu implicații în domeniul emigrației vor conta în dezbaterile ce urmează, ca de pildă situația din Haiti sau cea din Argentina. Sînt diferențe de substanță pe aceste teme între cei doi candidați.
C.T.: Nu cumva anunțul lui Biden a venit cam tîrziu pentru ca democrații să aibă timp să găsească și apoi să anunțe alt candidat?
B.S.: Ar fi fost ideal ca această schimbare de direcție să fi permis un proces care să prezinte electoratului un evantai de candidați. Dar e posibil ca acest anunț să fi venit la timp, e suficient de multă vreme ca electoratul american să producă în noiembrie o decizie informată.
C.T.: Cine oare l-o fi convins pe Biden să renunțe?
B.S.: Cu mult respect și apreciere pentru președintele Biden, cred că situația lui de sănătate în momentul luării deciziei a contat mult. În plus, el a avut acces la seturi de date de mare acuratețe, care probabil i-au arătat că existau șanse reduse în alegerile din noiembrie. A fost o alegere inteligentă la timpul oportun.
C.T.: Sponsorii și-au deschis punga pentru Kamala Harris, după ce par să-l fi refuzat pe Biden. Ar ascunde această generozitate subită o condiție, anume ca democrații s-o pună pe ea candidată la președinție?
B.S.: Nu cred că a fost o lovitură de palat, deși la cîte am văzut noi din politica românească, e firesc să ne treacă tot soiul de întrebări prin minte. Cred că, pur și simplu, Joe Biden a realizat că nu mai poate cîștiga, că se confruntă cu probleme de sănătate și că cel mai rațional gest era să predea ștafeta. Și asta a făcut! Firește că pe noi, ca români, o asemenea opțiune ne intrigă, noi nu am văzut un întîistătător care să nu vrea eternă realegere, dar Joe Biden nu face parte din categoria voievozilor de Dîmbovița, care apucă sceptrul și nu-i mai dau drumul niciodată. Apariția candidaturii Kamalei Harris a fost mult susținută de o campanie intensă de strîngere de fonduri, care s-a declanșat cu frenezie în după-amiaza de duminică. Practic, de cînd președintele Biden și-a anunțat decizia, aparatul campaniei democrate a depus un efort extraordinar de strîngere de fonduri, pentru ca suma adunată în primele 48 de ore să fie prezentată apoi, și pe bună dreptate, drept expresia încrederii în noua candidatură. Miza în primele ore devenise complexă, pentru că era vorba și de unitatea în interiorul taberei democrate. De ce nu a apărut nici un candidat alternativ care, cu vuiet mare, să ceară să fie considerat? Ei bine, nu s-a întîmplat. Asta demonstrează că la nivelul eșalonului superior din partidul democrat există luciditate, inteligență politică și că oamenii nu-și pun orgoliile și interesul personal pe primul plan.
C.T.: Ce atuuri are, dacă are, Kamala Harris pentru a-l învinge pe Trump?
B.S.: În momentul în care se invocă deja butada procuroarea contra făptașului, se vede că atuul moral e acolo, deși o parte a electoratului e imună la așa ceva. Kamala Harris are excelente competențe pe tărîm legal, acolo unde Donald Trump cunoaște categoriile cel mult din experiență personală. Abia aștept dezbaterile dintre cei doi, atunci cînd vor fi să fie, chiar mă interesează cum candidații vor discuta probleme legate de NATO, viziunea fiecăruia în ceea ce privește securizarea frontierei, acolo se va vedea cine e competent și cine nu.
C.T.: Ar avea democrații un candidat mai bun decît Kamala Harris pe care să-l anunțe la Convenție?
B.S.: Principalii posibili contracandidați deja și-au exprimat întreaga susținere pentru Kamala Harris. Să răsară cineva în ultima clipă, ca-ntr-o producție hollywoodiană? Nu.
C.T.: Pentru noi, cu războiul din Ucraina în coastă, dar și pentru NATO și pentru UE, cine ar fi mai bine să ajungă la Casa Albă – Trump sau candidatul democraților?
B.S.: Hai să propunem un singur scenariu care să ne dea imaginea situației. Cum ar fi dacă Ucraina ar pierde războiul și România s-ar confrunta cu o situație umanitară mult mai gravă decît cea a tranzitului de refugiați de la începutul lui 2022? Se poate mult mai tragic și mult mai grav. În ce context ar avea parte România de ajutor și înțelegere din partea administrației americane? Apoi, dacă tensiunile militare ar fi crescînde, probabil în primăvara lui 2025 sau chiar mai tîrziu, oare ar avea parte actualul regim din România de susținere? Deloc în cele din urmă, m-aș întreba ce fel de canale de comunicare ar avea viitorul președinte al României cu administrația americană. Sînt uși deschise acolo? Devine important ce reprezentanți diplomatici prezintă interesele României la diverse niveluri, de la comunitatea de informații la reprezentanții comerciali, toate aceste lucruri pot conta foarte mult în viitor. Iată de acum o perspectivă interesantă asupra alegerilor prezidențiale din România din toamna aceasta. Și asta nu e tot. Dacă viitorul președinte al SUA va fi Donald Trump, e plauzibil să credem că România va vedea ajutorul SUA mult diminuat, mergîndu-se pînă la oprirea investițiilor de natură militară în România și în alte țări din regiune. Nuanța importantă pentru România e că fostul președinte Trump crede că Rusia ar fi îndreptățită să păstreze o rază de influență în jurul granițelor ei. Sau cum altfel să înțelegem aserțiunea că Rusia poate face ce dorește cu anumite națiuni, afirmație făcută la un miting din februarie? Declarații de acest fel s-au tot repetat. Ce înseamnă ele și care ar putea fi consecințele?
Cristian Teodorescu
Nimic mai democratic decat un partid care-si numeste candidatul fara alegeri interne. Nimic mai onest decat un partid care-si retrage candidatul din considerente de sanatate dupa ce au mintit patru ani ca ceea ce era evident pentru oricine nu era adevarat. „Don’t believe you lying eyes”, nu?
Amuzanta inclusiv convingerea ca doamna Copmala, care a bagat tone de minoritati la puscarie pentru infractiuni din cele mai minore, va fi aceasta mare campioana a progresistilor.
Alegerile din SUA reprezinta un concurs intre doi candidati unde nici unul nu promite nimic pentru Average Joe, fraierul care merge la munca sa plateasca taxele care se impart catre adevaratele prioritati ale candidatilor, dupa caz: social security, pomeni pentru imigranti, operatii pentru autoginefili, subventii masive pentru industria de armament care sa se indrepte mai apoi fie catre Israel, fie catre Ucraina, deduceri de taxe pentru bogati, etc.
Cat despre relatia cu Romania, administratia americana a taiat si-a spanzurat prin Rromanistan si cand era rosie, si acum, cand e albastra. L-a protejat pe Basescu, il protejeaza pe Werner, il va proteja pe Ciuca. Unul ca Puiu Popoviciu s-a adapostit sub mandatul lui Trump si sub aripa lui Hunter Biden fara sa aiba cosmaruri cu doctrine si intrebari existentiale. Iar armament, sa fim seriosi, s-a cumparat si sub Trump, si sub Biden, si se va mai cumpara si, eventual, sub Kamala.