Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Book şi sfîrc – Filosoful la gaura cheii

Zoom Book şi sfîrc – Filosoful la gaura cheii

Tot ce-ţi imaginezi şi, mai ales, tot ce ţi-e jenă chiar şi să-ţi imaginezi ­despre sexualitate şi iubire pune la bătaie Pascal Bruckner în Luni de fiere*. Romanul nu e porcos, ci explicit, provocator, fără să fie vulgar, şi împănat cu pornoşaguri fine pentru intelectuali voyeurişti, cu înclinaţii sado-masochiste. Plus filosoficale citabile, menite să ia ochii burghezului care n-are bani de psihanalist, dar ar pălăvrăgi la un pahar despre nevralgiile căsniciei şi despre avantajele neştiute ale sexului la liber. 

Pentru Bruckner, care e şi filosof, sfînta instituţie a cuplului e ceva ce omoară rapid pînă şi cea mai înfocată iubire, asta dacă n-o transformă într-un ceai călduţ, fără gust. După cîteva luni de convieţuire, apare rutina, urmată de o plictiseală care se agravează şi, dacă nu e tratată cu o despărţire în care mai încap regrete, se poate metamorfoza într-o imensă ură. Deci, vorba psihanalistului Tudose, două cupluri se întîlnesc pe un vapor de croazieră. Un el, paralitic de la brîu în jos, cu o nevastă superbă, şi alt el, concubinat cu o tipă frumoasă, dar nu să întorci fulgerat capul după ea. Paraliticul îi spune celuilalt povestea tenebroasă a căsniciei sale şi-l stîrneşte să se culce cu nevastă-sa, el nemaifiind apt decît să doarmă lîngă ea. Doamnele se simt una manipulată, iar cealaltă pe cale de a fi înşelată şi fac o antantă a sexului slab, dar împotriva cui nu trebuie. Fiindcă paraliticul, pe care nevasta lui superbă l-a făcut nefuncţional dinadins, se răzbună pe ea şi o desfigurează cu mîna celuilalt, silindu-l să-i toarne pe faţă un ibric cu apă clocotită. Confidentul lui ajunge nevinovat într-o închisoare turcească, iar paraliticul malefic la un modus vivendi cu nevasta lui care şi-a pierdut splendoarea şi uzul unui ochi. Ceea ce-i face să se completeze, ca în povestea cu orbul şi ologul: unul asigură deplasarea, iar celălalt traiectoria. 

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Constituție, prostituție…

    14 ianuarie 2020

    A existat, după 1990, un moment încare Constituția României putea fi modificată, schimbată în bine. Era epoca în care o alianță politică obținuse peste 60% din locurile din Parlament. Se […]

  • Istoria în adormire

    14 ianuarie 2020

    Dacă turiștii sovietici înarmați cu drujbe, fitile de lampă și scrumbii afumate nu s-au sfiit în decembrie ‘89 să se cațăre pe acoperișurile caselor conspirative ale Securității și să tragă […]

  • Cel mai partid perdant

    14 ianuarie 2020

    Îmi plăcea USR, la început, ca idee. Cu mult înainte să aflu că domnul Kivu a fost un ordinar turnător la Securitate. Îmi plăcea USR ca energie. De mulți, foarte […]

  • Alegem nimic, dar mai repede

    7 ianuarie 2020

    Pare, cumva, că ne-am plictisit de democrație, că ne încurcă viitorul nostru, că vrem să-l expediem repede, ca să-l bifăm. Poți să-ți bifezi viitorul? Sigur. Pui în dreptul lui o […]

  • „Ferește-mă, Doamne, de cei ce-mi vor binele!“

    7 ianuarie 2020

    Dacă din clasa întîi pînă-ntr-a patra am colecționat, ca toți dobitocii, premii și mențiuni, să aibă și mam’mare un prilej de bucurie, dintr-a cincea, cînd se apropiau ședințele cu părinții, […]