Peste o sută de femei au trecut prin patul lui H.G. Wells, numărate cu răbdare de David Lodge în Bărbatul făcut din bucăţi*. Autorul Maşinii timpului era el însuşi o maşină: de făcut sex.
Nu scăpa nimic. Wells avea în palmares femei măritate, adolescente virgine şi văduve dornice de consolare, în afară de prostituate şi tinere lipsite de prejudecăţi. Asta în timp ce era căsătorit şi, ca să-şi păstreze conştiinţa curată, îi povestea nevestei aventurile sale erotice. Lodge nu face pe moralistul cu celebrul său personaj şi se străduieşte să-l scoată basma curată chiar şi din scandalurile amoroase prin care a trecut. Îl crede pe Wells că devotata lui soţie era, la pat, rece ca un hering, încît din cauza asta îi accepta infidelităţile, fără să se supere. Îl crede şi cînd Wells susţine că nu el le-a sedus pe fiicele prietenilor săi, ci ele l-au tot asaltat sexual pînă cînd el, care le-ar fi putut fi tată, ce era să mai facă? – a cedat. Şi s-a lăsat cucerit pe rînd, de trei dintre ele, încît tatăl uneia l-a acuzat că e un pericol public pentru adolescentele naive. Lodge nu-l ia peste picior pe Wells în acest seducător roman-biografie nici atunci cînd eroul lui începe să scrie prost şi, în loc să se întrebe dacă nu era ceva în neregulă cu cărţile lui, devine arţăgos cu cei din jur.
Cucerit de geniul lui Wells, romancierul îi trece cu vederea şi păcatele, şi slăbiciunile, şi prostiile, chiar dacă nu uită să i le povestească. Ceea ce rezultă e vîrtejul vieţii unui om care a luat-o înaintea vremii sale, străduindu-se să ducă o existenţă normală. Atît că normalitatea unui tip extraordinar n-are cum să semene cu vieţile trase cuviincios la indigo ale celor din jur. Fiindcă după ce inventezi maşina timpului, ceasul nu ţi se mai pare decît o plicticoşenie cu care ceilalţi îşi supraveghează reciproc lipsa de imaginaţie.
