Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Book şi sfîrc – Un muzeu cu lucruri de furat

Zoom Book şi sfîrc – Un muzeu cu lucruri de furat

De ce să citeşti un roman de dragoste de peste 600 de pagini? Fiindcă povestea pe care o scrie Orhan Pamuk în Muzeul inocenţei* e atît de ciudată şi de îmbîrligată, încît nu te laşi pînă nu ajungi la capătul ei. Chiar dacă, pe la jumătatea cărţii, ţi se pare că autorul se cam întrece cu gluma şi că prejudecăţile turceşti despre amor sînt cam greu de înghiţit. 

Un tip dintr-o familie bogată din Istanbul se îndrăgosteşte de o fată de 18 ani care-i e şi rudă de departe. Fata, dintr-o familie săracă, ştie că el e ca şi logodit, dar se culcă cu el, chestie care la turci, fie ei şi din Istanbulul anilor ’70 nu era un titlu de glorie, chiar din contra. Tînăra cu care se logodeşte Kemal n-are nici ea prejudecăţi şi „merge pînă la capăt“ cu el înainte de căsătorie, dar asta fiindcă e sigură că el n-o s-o abandoneze. Ăsta se îndrăgosteşte însă ceva de speriat de cealaltă. Se rupe logodna, ceea ce, în ciuda modernizării Turciei, era o treabă nasoală. 

Dar, ghinion, fata de care s-a îndrăgostit Kemal dispare şi ea vreo cîţiva ani şi, cînd îi dă el de urmă, e măritată. El, ce să facă? Devine prietenul familiei şi, cum femeia nu răspunde insistenţelor lui, se ţine aşa după ea vreo opt ani, timp în care îi fură de prin casă obiecte mărunte pe care ea le atinge. Asta în vreme ce în Turcia au loc două lovituri de stat, cu interdicţii de circulaţie şi tot tacîmul. Şi tocmai cînd relaţia lor o ia spre bine, adică ea divorţează şi acceptă să se mărite cu el, povestea se termină prost. Aşa că el se apucă să facă muzeul pomenit în titlu, cu lucrurile atinse de ea. Iar cel care-i scrie povestea e prietenul lui din familia Pamuk, Orhan bey, scriitorul. Cînd l-au întrebat turcii pe Pamuk dacă nu cumva toate astea i s-au întîmplat lui, romancierul a întors-o misterios: povestea ar putea fi, dar nu e, însă Muzeul e sigur al lui. 

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]