Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Book şi sfîrc – Un muzeu cu lucruri de furat

Zoom Book şi sfîrc – Un muzeu cu lucruri de furat

De ce să citeşti un roman de dragoste de peste 600 de pagini? Fiindcă povestea pe care o scrie Orhan Pamuk în Muzeul inocenţei* e atît de ciudată şi de îmbîrligată, încît nu te laşi pînă nu ajungi la capătul ei. Chiar dacă, pe la jumătatea cărţii, ţi se pare că autorul se cam întrece cu gluma şi că prejudecăţile turceşti despre amor sînt cam greu de înghiţit. 

Un tip dintr-o familie bogată din Istanbul se îndrăgosteşte de o fată de 18 ani care-i e şi rudă de departe. Fata, dintr-o familie săracă, ştie că el e ca şi logodit, dar se culcă cu el, chestie care la turci, fie ei şi din Istanbulul anilor ’70 nu era un titlu de glorie, chiar din contra. Tînăra cu care se logodeşte Kemal n-are nici ea prejudecăţi şi „merge pînă la capăt“ cu el înainte de căsătorie, dar asta fiindcă e sigură că el n-o s-o abandoneze. Ăsta se îndrăgosteşte însă ceva de speriat de cealaltă. Se rupe logodna, ceea ce, în ciuda modernizării Turciei, era o treabă nasoală. 

Dar, ghinion, fata de care s-a îndrăgostit Kemal dispare şi ea vreo cîţiva ani şi, cînd îi dă el de urmă, e măritată. El, ce să facă? Devine prietenul familiei şi, cum femeia nu răspunde insistenţelor lui, se ţine aşa după ea vreo opt ani, timp în care îi fură de prin casă obiecte mărunte pe care ea le atinge. Asta în vreme ce în Turcia au loc două lovituri de stat, cu interdicţii de circulaţie şi tot tacîmul. Şi tocmai cînd relaţia lor o ia spre bine, adică ea divorţează şi acceptă să se mărite cu el, povestea se termină prost. Aşa că el se apucă să facă muzeul pomenit în titlu, cu lucrurile atinse de ea. Iar cel care-i scrie povestea e prietenul lui din familia Pamuk, Orhan bey, scriitorul. Cînd l-au întrebat turcii pe Pamuk dacă nu cumva toate astea i s-au întîmplat lui, romancierul a întors-o misterios: povestea ar putea fi, dar nu e, însă Muzeul e sigur al lui. 

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Constituție, prostituție…

    14 ianuarie 2020

    A existat, după 1990, un moment încare Constituția României putea fi modificată, schimbată în bine. Era epoca în care o alianță politică obținuse peste 60% din locurile din Parlament. Se […]

  • Istoria în adormire

    14 ianuarie 2020

    Dacă turiștii sovietici înarmați cu drujbe, fitile de lampă și scrumbii afumate nu s-au sfiit în decembrie ‘89 să se cațăre pe acoperișurile caselor conspirative ale Securității și să tragă […]

  • Cel mai partid perdant

    14 ianuarie 2020

    Îmi plăcea USR, la început, ca idee. Cu mult înainte să aflu că domnul Kivu a fost un ordinar turnător la Securitate. Îmi plăcea USR ca energie. De mulți, foarte […]

  • Alegem nimic, dar mai repede

    7 ianuarie 2020

    Pare, cumva, că ne-am plictisit de democrație, că ne încurcă viitorul nostru, că vrem să-l expediem repede, ca să-l bifăm. Poți să-ți bifezi viitorul? Sigur. Pui în dreptul lui o […]

  • „Ferește-mă, Doamne, de cei ce-mi vor binele!“

    7 ianuarie 2020

    Dacă din clasa întîi pînă-ntr-a patra am colecționat, ca toți dobitocii, premii și mențiuni, să aibă și mam’mare un prilej de bucurie, dintr-a cincea, cînd se apropiau ședințele cu părinții, […]