Trăim într-o lume a capitalului, indiferent dacă ne place sau nu asta, dacă acceptăm sau nu faptul că viața noastră e jucată la bursă în fiecare zi de guverne, bănci, fonduri de investiții. Cu bănuții rămași după ce și-au plătit chiria, utilitățile și mîncarea din frigider, unii dintre noi chiar sînt tentați să intre în speculațiile bursiere din care micul investitor iese mai mereu jumulit, în pierdere, exact ca la jocurile de noroc, cînd intri în competiție cu Casa.
Ca să ai o cît de mică șansă la masa jocului ăstuia economic, ai nevoie de informație. Și informația nu-i ieftină: un abonament la info-fluxul Bloomberg, din care un broker abil extrage compania în care să investească și cînd să cumpere/vîndă, poate costa pînă la 20.000 de dolari, anual. (Nu discutăm aici de varianta unfair-play, împrumutată din bursa neagră a pariurilor sportive, unde infractorii care mizează știu dinainte rezultatul – informațiile de insider care-ți pot aduce imediat jackpot-ul. Sau pușcăria.) În era Internetului, care ne-a învățat (prost) că toate informațiile sînt gratis și a facilitat accesul la diferite servicii, s-a produs democratizarea procesului de investiții: niște forumuri de investitori amatori de pe Reddit sau influencer-i bursieri de YouTube, Instagram sau TikTok i-au dat senzația lui Average Joe că dintr-odată e mare analist financiar și propriul său broker, doar pentru că și-a instalat pe telefon o aplicație (Robinhood) în care cu un singur tap pe ecran poți parcurge foarte rapid drumul spre cîștig. Sau faliment.
GameStop e un retailer de electronice și jocuri video care, în 2020-2021, a devenit brusc vedeta tranzacțiilor bursiere, chiar dacă avea rezultate financiare proaste și datorii de 216 milioane de dolari. Datorită jocului la bursă, pentru că din ce în ce mai multă lume s-a băgat să-l speculeze, prețul acțiunii GME a crescut de la 4,81 dolari, pe 18 august 2020, la astronomicul 504,99, pe 29 ianuarie 2021. Repet, doar pentru că interesul pentru GME s-a propagat ca un tsunami în toată lumea, fiecare mic jucător la bursă fiind convins că poate cîștiga cu GameStop, cumva similar ca și cu Bitcoin: cumperi pentru că valoarea acțiunii crește mereu (artificial, practic, ca la o schemă piramidală de genul Caritas). Și vine StopJoc. Robinhood și alte societăți de brokeraj restricționează cumpărarea și GME cade la fel de spectaculos precum urcase, provocînd pierderi uriașe pe Wall Street. Cine-i vinovatul? S-au căutat țapii ispășitori, de la youtuber-ul care a instigat lumea să cumpere, dat în judecată pentru fraudă și manipularea pieții (dar achitat în final), pînă la creatorii aplicației care au dezactivat butonul Buy, dar tot ce-a rămas e o lecție financiară cu consecințe amare. Și o miniserie cu trei episoade.
Chiar dacă e un pic one-sided și montat la mișto, plin de meme-uri și animații naive, Eat the Rich – The GameStop Saga arată cam ce se poate întîmpla cînd bursa se îndepărtează de rezultatele economice și devine o joacă cu bani ca de Monopoly. Joacă, joacă, numai că lucrurile sînt foarte serioase: fondurile de investiții folosesc banii contribuabililor sau se împrumută de la bănci și dacă pierd capitalul pot prăbuși ca la domino întreg sistemul financiar, lăsînd economia în comă și țara în criză. Un telespectator inteligent, nu neapărat fost investitor la FNI (cine-și mai amintește ce înseamnă cele trei litere), va înțelege toate riscurile astea privind meciul GameStop dintre profesioniști și amatori, dintre fondurile de investiții, care s-au poziționat short, mizînd că prețul acțiunii va scădea din cauza performanței economice proaste a companiei, și investitorii individuali, care, păcăliți de Internet că se pot cîștiga ușor și rapid bani grei, și-au jucat economiile ca la păcănele.
Eat the Rich – The GameStop Saga, 2022, minidocumentarul unui eveniment de bursă cu implicații majore pe piața financiară, regizat de Theo Love, trei episoade de 29-41 de minute, difuzat de Netflix.
