Vorba lăutarilor: A mai trecut un tur din viața mea și nu-nțeleg, Doamne, nimic din ea! La finalul primei părți, campionatul nostru drag rămîne un fenomen unic (numai al nostru e!) și, practic, greu inteligibil. 18 antrenori demiși în 17 etape. O aproximativă Comisie Centrală de Arbitri, condusă din exil, de un guvernator grec. 13 cluburi din 18 cu mici problemuțe în desfășurare, pe partea financiară sau penală – ori insolvență/faliment, ori pîrnaie pentru conducători, ori, în unele cazuri, ambele. Zeci și sute de meciuri anonime cu zeci și zeci de jucători la fel de anonimi – moartea pasiunii pentru fotbal. Așa grăiesc statisticile și constatările de bun-simț. Explică-le toate astea tu, în Europa fotbalului civilizat, unde noi, România, am avansat fabulos pe locul 15 în clasamentul mondial FIFA-Coca-Cola!
Europa ca Europa, mai dă-o-n mă-sa, ce ne trebe nouă, da’ noi ne gîndim tot la țărișoara noastră, la Rrromânia. Or, aici, ca vechi locuitori ai acestor meleaguri fotbalistice, pînă și noi pricepem mai greu evoluțiile recente. Că arbitrii o lucrează pe Craiova? Aproape normal, s-a întîmplat de cînd sîntem olteni. Că retrogradează Rapidul? Fie, a mai fost, ține de farmecul vieții unui club cu niște suporteri prea mari pentru niște investitori atît de meschini. Abia de aici încolo începe confuzia majoră. De cînd n-a mai luat Dinamo fix șase boabe în campionat, ca cu Astra, în ultima etapă? Păi, din 1958, din vremuri imemoriale, pe care nici măcar străbunul Cornel Dinu nu și le mai amintește. Colac peste pupăză, cîine peste oaie, instanțele au lovit și Steaua lu’ Gigi. Conform unei decizii definitive, Armata a rechiziționat marca, emblema, culorile clubului. Să plîngi de dorul pildei: cine ridică retrocedarea, de retrocedare va suferi. Astfel, vitejii viteziști, cu CSMS Iași, ajunseră să se camufleze complet în Ghencea, fără însemne, doar ca FC Gazde. Iarăși bizar, să recunoaștem. Așa se mișcă, azi, cea mai prestigioasă și îndrăgită grupare băștinașă: cu simbolurile în arestul garnizoanei, cu patronul – la facultate.
Și nu că ne-ar durea pe noi de Dinamo sau Steaua. Treaba lor. Rămîn, totuși, cele mai titrate cluburi românești din ultimii 65 de ani. Acum, din motive diferite, la jumătatea unui campionat confuz, uită-le pe amîndouă, că au probleme. Sigur, cumva, Steaua va lua iarăși titlul, Dinamo va ieși din criză și din insolvență. Ne vor mai urmări, în Liga noastră mică, doar niște mari probleme de a mai pricepe ceva. Vorba poetului (Lucian Blaga, 1895-1961), ca să-l parafrazăm: Și tot ce-i neînțeles se schimbă în neînțelegeri tot mai mari. Liga 1, încotro?
