Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Când aude de cultură, Guvernului îi vine să scoată Codul Fiscal

Zoom Când aude de cultură, Guvernului îi vine să scoată Codul Fiscal

Un document străbate lumea culturală a României și o face să tremure de teamă, de nervi, de indignare. Este vorba despre circulara 6258/10.09.2019, circulară care a plecat voioasă din cabinetul ministrului Valer Daniel Breaz, nu știm nici acum de ce și cum ministru al Culturii și Identității Naționale.

Circulara cu pricina este adresată tuturor managerilor/directorilor de instituții culturale naționale (teatre, muzee, biblioteci, institute, CNC, AFCN, arhive etc.), precum și directorilor Direcțiilor Județene de Cultură și spune, cât se poate de clar, că nu mai sunt bani. Or fi pentru altele, dar pentru cultură, în mod cert, nu mai sunt. Așa că, spune ministrul Breaz, trebuie să se treacă la măsuri concrete și imediate.

„În anul 2019 se impun următoarele măsuri:

Analiza bugetului propriu și identificarea unor măsuri care să ducă la înregistrarea unor economii;

Pentru instituțiile finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, o analiză asupra categoriilor de venituri pe care acestea le încasează și transmiterea unor propuneri care să promoveze măsuri de ordin legislativ și/sau administrativ care să conducă la majorarea acestora, astfel încât finanțarea să se asigure preponderent din veniturile proprii încasate;

fiecare instituție va efectua o analiză a legislației din domeniu și va iniția, după caz, propuneri de modificare a celei existente, astfel încât aplicarea noilor reglementări să conducă la o utilizare eficientă și economicoasă a fondurilor publice.“

Cu alte cuvinte, „Bă, băieți și fete, a murit americanul, nu vă mai dăm bani anul ăsta, iar de la anu’ o să fie și mai nasol!“.

Bugetul MCIN a fost stabilit, la începutul anului, la 1.120.708.000 de lei. La rectificare, spre deosebire de alte ministere, nu i s-a luat nimic. Dar nici nu i s-a dat nimic în plus, deși avea nevoie. Multe dintre instituțiile naționale de cultură au primit, anul acesta, cu 30% până la 50% mai puțini bani față de anul trecut. Iar anul viitor vor primi și mai puțini, pentru că previziunile bugetare pe 2020 spun că bugetul MCIN ar trebui să scadă la 813.423.000 de lei.

Cultura trebuie să se autofinanțeze, să producă bani, să se ia singură de pe grumazul mult prea firavului buget al țărișoarei. Dar oare ce bani pot produce conservarea și restaurarea monumentelor istorice? Ce bani pot produce Arhiva Națională de Filme sau Biblioteca Națională? Câți bani produc muzeele, atât de necesare unei națiuni, dar atât de goale? Cât de scump trebuie să fie biletul de intrare? Cât de scump poate fi un bilet la teatru, astfel încât să mai și vină lumea, în condițiile în care oamenii nu mai merg nici la cinematografe?

Și cine oare este idiotul cinic ce este convins că nu trebuie să investim în cultură?

De fapt, la ce ne-am putea aștepta de la un guvern condus de Viorica Dăncilă, care, cînd aude de cultură, îl sună repede pe Daea ca să vadă ce mai face rapița? Ce ne-am putea aștepta eventual de la un președinte care, deși își desfășoară activitatea într-un monument istoric și arhitectonic, nu dă semne de viață decât atunci când sunt amenințate bugetele dragelor lui servicii secrete? De când este președinte nu a fost văzut la vreo piesă de teatru, la vreun concert, cu excepția prezenței simbolice la deschiderea Festivalului Enescu în 2015 și 2017. Mai trece pe la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, că ăla l-a făcut primar de Capitală Culturală Europeană și, implicit, președinte, dar cam atât. Ce așteptări am putea avea de la întreaga clasă politică, cea care este mai obișnuită cu fumul micilor de prin târguri decât cu sălile de spectacol sau cu muzeele și care va cheltui anul acesta pentru finanțarea partidelor și a campaniilor electorale un buget egal cu cel al Culturii, iar anul viitor chiar mult mai mult?

Da, n-avem ce aștepta de la ăștia. Dar, din păcate, cultura nu se poate autofinanța. Biletele nu pot fi scumpite fără a goli sălile și, mai mult, instituția donatorului generos nu există în România, iar singura soluție este, în continuare, subvenția de la stat. Când aceasta tinde să dispară, putem să-i urăm culturii române să se odihnească în pace.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale