A căzut capul Șoșoacei, s-a rostogolit în țărâna patriei urlând în spume.
AUR e nespălatul care totuși trebuie să arate din când în când că se mai și spală. Trebuie să fie nespălat, rău, delirant, cu dinții încleștați, dar totuși, totuși, nu chiar atât de…
AUR avea nevoie de Șoșoacă și Șoșoacă de AUR. Fiecare s-a folosit de celălalt pe post de combustibil. Șoșoacă merge cu AUR, AUR merge cu Șoșoacă – ies fum, misoginisme, ies clăbuci la gură, enormă poluare democratică.
E amuzant cum s-a întâmplat totul, nici nu avea cum să fie altfel. Șoșoaca a fst dată afară din grupul AUR din Parlament, nu din partid. Iar asta dintr-un motiv cât se poate de simplu: Șoșoaca nu făcea parte din AUR. Iar odată dată afară, Șoșoacă a început să acuze AUR că este AUR.
De fapt, despre asta e vorba: o rapidă și disperată căutare a identității din partea AUR.
Deși pare rudimentar, o creatură simplă la limita de jos a democrației, AUR nu prea știe știe ce este și nu prea știe cum să se prezinte oamenilor. Dar, mai grav, după aceste alegeri, AUR are o mare sarcină în față: trebuie să povestească ce este AUR propriilor membri și propriilor parlamentari. Și trebuie să facă asta ținând încontinuu un picioruș în zona cât de cât spălată a politicii și a spațiului public.
AUR trebuie să găsească măsura mizeriei, ca loc în care revolta legitimă, genuină a cetățenilor să caute răzbunare, dreptate, de ce nu chiar haos.
Altfel, vai, ce frumos se rostogolește Șoșoaca prin propriile dejecții.
1.986 de vizualizări
