Întotdeauna e loc de mai rău. Unde-s hahalerele de altădată? Cultura română a ajuns precum capra vecinului, firește, în varianta "capră neagră". Știm că există, dar nimeni n-a văzut-o.
Poate vă întrebați cine veghează asupra trebilor intelectualicești în Parlamentul României. Păi, să vă satisfacem curiozitatea. Președinte e liberalul Gigel-Sorinel Știrbu. N-ați auzit de el? Asta pentru că e un retras și un cuvios, dar absolvent atît al Seminarului Teologic de la Craiova, cît și al Facultății de Teologie din același oraș. Cariera sa e exemplară: din preot a devenit subprefect, apoi secretar de stat. Are și operă: Viața religioasă din România. Nu se putea om mai potrivit la un loc mai potrivit. Dar ce spun eu! Mai potrivită e doamna Liliana Mincă. Am căutat cu disperare și speranță opera doamnei populare. Ea se compune din luări de cuvînt. Cum fosta șefă a Loteriei Române știe meserie, întrebarea e dacă a dat cuvîntul altcuiva, măcar ca premiu de consolare. Însă cine s-o întreacă? Nimeni altul decît Lucian-Manuel Ciubotaru, fost administrator la DeFonseca, director comercial la SC AGROINCREST SA Bacău, președinte al consiliului de administrație al SC VINALCOOL SA Bacău. Tare. Însă și mai promițător e dl Florin-Costin Pâslaru, de profesie comerciant sau manager piscicol, ocupație care l-a cucerit încă din 1984 încoace. De la Centrala "Delta Dunării" la Centrocoop și de la "Piscicola" Galați la "Pescogal" nu a fost decît un pas.
Nu plîngeți cu lacrimi de sîngeți (n-am găsit altă rimă). Acești domni și doamne știu unde au ajuns și cît de jos au căzut. Singura lor șansă e să omoare puietul cultural. Caracuda, cum i se mai zice. (va urma)
Publicat în Cațavencii, nr. 7(85), 2013
