E la TV o reclamă la cardurile Visa. Bunicii – el și ea – cumpără cadouri nepoților plătind cu cardul Visa. La ieșirea din magazin, cu brațele pline de cadouri, dau nas în nas și, ghiduș rușinați de cheltuielile făcute cu cardul, încearcă să ascundă plasele cu cumpărături la spate. Bineînțeles, hei, nu e cazul, doar ne prostim, ne alintăm, sunt bani pe card.
Logica e greșită din start: e limpede că bunicii se feresc unul de altul pentru că nu prea au bani sau nu au deloc. Din același motiv, cardul Visa nu e deci altceva decât un credit, pe ideea: lasă, ne îndatorăm, că doar sunt nepoții noștri, și vedem noi dup-aia cum ne mai reglăm din pensie. Numai că și această logică e la fel de greșită: magazinul în care sunt, străzile pe care merg, felul în care sunt îmbrăcați bunicii arată că nu sunt bunici „românești“. Nu sunt deloc bunicii generici românești. Cum s-o zic mai clar? Ăștia din reclamă au toți dinții în gură. Cei doi fac parte dintr-o familie prosperă – deasupra capetelor se rotește aura unei mașini de teren, în curtea decentă a unei case dintr-un cartier rezidențial. Reclama nu miroase deloc a Berceni și nici pe departe a Tecuci, Caracal sau Țăndărei. Nici împrumuturile nu sunt pentru oricine. Nu toți se califică pentru datorii. Nu toți sunt Cîțu să ia bani cu dobândă negativă, pentru că nu toți avem bani să consumăm chestii atât de bune încât să credem așa ceva.
Dar unde sunt reclamele la Casa de Ajutor Reciproc? Păcat, ne mai apropiam puțin de România reală. La cozile de la CAR, pensionarii sunt prost îmbrăcați, se mișcă lent din cauza bolilor, țin privirea în pământ și împrumută bani ca să mănânce.
1.881 de vizualizări
Asta a ajuns publicitatea la Românica! Iar fraierii pun botul. Si sunt destui,slava Domnului. Inainte de ’89 romanasii economiseau .Am ajuns ca americanii:te nasti ca sa devii datornicul pe viata al ticalosilor din sistemul bancar.