Mai bine recunoaștem deschis, ca să nu ne iasă vorbe dup-aia, cu cine știe ce filmuleț. Visul nostru secret și vinovat a fost dintotdeauna cel de a deveni un fel de Claudiu Keșeru. Ce poate fi mai măreț și mai înălțător pentru un cronicar sportiv decît să bage 6 (șase!) goluri într-un meci de Liga 1, fie și cu confujii de la Pandurii? Păi, doar un singur lucru, idealul suprem, evident irealizabil, că doar d-aia e ideal: să fim Pele, Kempes, Rossi, Maradona, Zidane sau Ronaldo cel Bătrîn din 2002, sau echipa Spaniei din 2010, adică jucătorul decisiv, ăla care înscrie în Finala Mondială, iar apoi ridică Cupa, în ovațiile unei omeniri extaziate. Din păcate, e cam tîrziu pentru noi, știm. Dușmanii, intrigile, contextul social, presiunile politice (din țara asta de, evident, căcat) ne-au împiedicat să ne împlinim visul. Măcar ca români, puteți realiza cît de nefericiți și deprimați sîntem. Nu vom fi niciodată Claudiu Keșeru sau măcar Mario Goetze, piticul de băgă golul nemților în finala cu argentinienii, deunăzi, în Brazilia.
Iar acum, mai pe bune, dincolo de fantasmele noastre rușinoase: e o chestie cu Keșeru ăsta, într-un fel e un model. E un fotbalist cu studiile făcute la zi. S-a școlit în Franța, cum se știe, unde nu-i ușoară concurența. Revenit în țară, la Steaua, n-a ținut să facă valuri. Îl băga Reghe în teren cînd credea de cuviință, iar Cleo, conform statisticilor, înscria un gol o dată la 93 de minute jucate. Pas mal pour un professionnel! Dacă ar fi în Liga 1 măcar 50 de profesioniști români ca d’alde Keșeru, zău, n-am mai boscorodi la toate preliminariile eșuate, pentru Mondiale sau Europene. Florile rare și alese – Geniile, Regii și Briliantele de la care am așteptat mereu Salvarea Patriei – nu pot răsări decît pe un sol fertil, din rîndul unei mase critice de colegi meseriași. Keșeru este un astfel de meseriaș. E destul de bunicel, adică bun spre bun-bun. Acum, cu baftă, a dat și 6 (șase) goluri într-un meci oficial. Generos, i-a oferit și adversarului Nistor de la Pandurii o șansă de a înscrie, cu o declarație memorabilă: cică, în afara celor 6 (șase) goluri, Steaua n-a mai avut nici o ocazie notabilă. Plînge-n cofetărie Copos de la Loterie: oof, dixtinsă instanță, numa’ șase-s norocoase…
Da, păcat de băiatu’ ăsta, de Keșeru. Are ceva ștofă, da’ n-o să facă față, e prea educat. Nici pe Gîlcă, moșilor, nu-l vedem prea bine. Păi, ce antrenor e ăsta? Degeaba încearcă să reînvie spiritul ofensiv al “viteziștilor” de odinioară, dacă nu se ceartă cu nimeni. Tăcut cum e, în costumul ăla negru de Champions League, zici că-i sectant de-al lui Sabău de la Dinamo. Bă, chiar așa nu se poate! Fără scandal, ce fotbal românesc mai e ăsta? Gigi și Meme se perpelesc în pătucele lor penitenciare, abia așteptînd să se întoarcă, să reînvie tradițiile neamului fotbalist. Nu se poate, e mult-mult-mult prea multă liniște la Steaua! Restul e tăcere? Să fie la alții, în Anglia, în Premiere League. La noi, de cînd ne știm, din moși-strămoși, restul e gălăgie.
