Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ce-am zugrăvit noi în 27 de ani

Zoom Ce-am zugrăvit noi în 27 de ani

Într-un interviu obraznic (precum întreaga-i viață, de altfel), Nicu Ceaușescu, aflat în închisoare, imediat după 1989 sau proaspăt eliberat, spunea plin de înțelepciune cirotică: “N-or să poată ăștia nici măcar să zugrăvească ce-a construit tata!”. Au trecut aproape 27 de ani de când taică-su construiește galerii pentru viermii din cimitirul Ghencea, iar vorbele celui ce-ar fi putut fi beneficiarul unui original comunism dinastic par a se adeveri. Dar asta nu se datorează faptului că tatăl lui Nicu Ceaușescu ar fi construit cu adevărat, ci lipsei noastre de dorință de a pune mâna pe bidinele. Oricum, nici dacă ne-am apuca acum de văruit, tot n-am reuși să infirmăm predicția sumbră a prințișorului, fiindcă mare parte din ce a construit Nicolae Ceaușescu (un fel de a spune) fie s-a dărâmat, fie a fost furat, fie a fost vândut ca fier vechi investitorilor strategici. Iar apartamentele oricum nu merită să fie zugrăvite, dacă tot ajung la bănci, după promulgarea legii dării în plată…

Dar, oricât de aberantă

ar fi fost spunerea lui Nicu Ceaușescu, oricât de aberantă ar fi fost pretenția că cel care a construit ar fi fost taică-su, ceva-ceva adevăr e acolo. În aproape 27 de ani am ratat să facem multe dintre lucrurile de bază care ne-ar fi permis să fim azi o țară cât de cât civilizată. Statisticile, chiar impersonale și nepricepute la detalii cum sunt ele, sunt necruțătoare: de 27 de ani pierdem pe linie.

Pierdem medici, de exemplu,

într-un ritm amețitor. În 1990, România avea 59.000 de medici. La începutul anului, mai lucrau în România mai puțin de 39.000 de medici. Lipsa de medici din sistemul de sănătate depășește 42%. Iar dacă este vorba de medicii din spitale, aici ne lipsesc peste 50%. Din necesarul de 26.000 de medici, în spitalele din România nu mai lucrează nici măcar 13.000. Medicii nu poți să-i zugrăvești pentru a-i ține în țară. Că nu sunt ziduri. Dar dacă tot îi școlești, fă ceva și convinge-i să rămână. Altfel, banii cheltuiți pe anii de școală ai celor care aleg, după aia, să aibă grijă de bolnavii Franței, ai Marii Britanii sau ai altor țări europene sunt aruncați, din punct de vedere al contribuabilului cu junghiuri, pe fereastră.

Am pierdut, cu aceeași viteză,

în domeniul învățământului. Statisticile anului școlar 1989-1990 ne vorbeau despre 27.327 de unități școlare de toate tipurile. În 2015, sistemul de învățământ mai cuprindea doar 18.707 unități de învățământ. Nu că n-am zugrăvit, în atâția ani, cele 27.327 de grădinițe, școli, licee și facultăți, dar am mai și pierdut pe drum aproape 9.000 dintre ele.

În ceea ce-i privește pe educatori, învățători și profesori, aici stăm mai bine. Avem mai mulți decât în 1990. Cu aproximativ 17.000 mai mulți. Numai că a scăzut îngrijorător numărul titularilor, multe dintre cadrele didactice ocupă posturi de suplinitori, iar notele obținute la examenele de titularizare sunt catastrofale. În același timp, normele didactice au scăzut, numărul elevilor într-o clasă a scăzut și el, înspre modernizarea învățământului, deci numărul personalului didactic ar fi trebuit să crească mult mai mult. Dar n-a făcut-o.

Parțial și pentru că a scăzut catastrofal și populația școlară: de la 5.544.648 de copii în 1990 la aproximativ 3,5 milioane în 2016. Desigur, populația României a scăzut la rându-i, așa că e absolut normal să scadă și populația școlară. Iar rata abandonului școlar, de 17% anual, nu ajută nici ea.

În fine, recensământul din 2011 inventaria cam 245.000 de analfabeți, numărându-i doar pe cei care nu știu să citească și să scrie și au peste 10 ani. Dar dacă ar fi să-i numărăm pe toți realii analfabeți ai țării, ar trebui să ne luăm fie cu mâinile de cap, fie câmpii de-a dreptul.

Acestea sunt două

dintre domeniile vitale în care n-am fost în stare să facem nimic bun în 27 de ani. Cum ar veni, n-am zugrăvit nimic în sănătate și în învățământ, mai bine de un sfert de secol.

Peste nici două luni suntem chemați să alegem un nou Parlament, care, inevitabil, va furniza un nou Guvern. Proiectele politicienilor se întind pe următoarele luni. Nici măcar pe patru ani. Alea care acoperă mai mult de câteva luni sunt promisiuni, nu proiecte, și, ca orice promisiuni politicianiste românești, nu se bazează pe nimic ce ar ține de realitate. De proiecte pe douăzeci sau, hai, măcar zece ani, nici nu are rost să vorbim. Ar fi ficțiune pură.

Da, am putea pune și noi mâna pe trafalet ca să zugrăvim ceea ce e de zugrăvit prin România. Dar noi suntem prea ocupați muncind ca să plătim impozite din care să plătim zugravii care chiar ar trebui să facă asta, profesionist și cu responsabilitate. Din păcate, din patru în patru ani angajăm doar cârpaci, pentru ca, peste alți patru ani, să vină alți cârpaci în căutare de lucru și să ne spună, tot pe banii noștri: “Păi, cine v-a făcut țara asta, domnule? Se vede că nu știa meserie…”.

Citeşte mai multe despre:

3 comentarii

  1. #1

    Cum este poporul, asa sunt si conducatorii.

  2. #2

    Între ’65 si ’89 am trāit în comunismul ceausist, iar din ’90 pánā în prezent în capitalismul iliescian. Diferentele sunt cosmetice, substanta e aceeasi.

  3. #3

    @Aleku: diferentele sunt cat se poate de fundamentale. Atunci se muncea/construia/producea anapoda, calitate scazuta, utilitate zero, costuri mari, lipsuri mari. Acum totul este eficientizat la sange de un capitalism globalist care ne ia si pielea de pe spinare. Si nu numai noua in Romania, ci mai peste tot in lume.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • O beție cu Marx

    26 mai 2020

    Un fermier german a încercat să se joace de-a Tarkovski cu naivii culegători de sparanghel din Ferentari, refăcînd pe plantația sa scena tulburătoare din filmul Solaris în care cosmonautul pierdut […]

  • Bătrînii noștri mor de tineri

    26 mai 2020

    Nu mai e mult și vom auzi cum a învins Klaus Iohannis epidemia de coronavirus. „Eu, Guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de […]

  • Conspirația incompetenților

    26 mai 2020

    România funcționează în virtutea inerției. Nu de azi, de ieri, ci aproape dintotdeauna. Mulți dintre concetățenii noștri, cam 2,5 milioane, cred că România e Bucureștiul. Alții cred că România e […]

  • Mozart pe colivă

    19 mai 2020

    Ca oaia bearcă ce-și ține coada iluzorie pe sus, Guvernul României le-a dat austriecilor o lecție de demnitate națională săptămîna trecută, obligîndu-i să trimită un tren special pentru româncelecare-i șterg […]

  • O nouă stafie bîntuie România: propaganda rusă

    19 mai 2020

    Propaganda rusă, poreclită uneori “propaganda pro-rusă”, e o specie eliberată recent pe piață, într-un moment în care anticorupția s-a demonetizat, Ciuma Roșie a trecut în Opoziție, iar pericolul maghiar, folosit […]