Ora 11 și 15 minute. Trenul arhiplin ar fi trebuit să plece din Gara de Nord de 20 de minute. Dar cum toată mișcarea e relativă, trenul relativ stă. De mișcat, însă, mișcă în final nașul. De un calm imperial, omul anunță cel mai banal lucru din univers: „Deci trenul întîrzie vreo zece minute“. Nu „Ne cerem scuze“, nici vorbă de „Ne pare rău“. Buna cuviință și manierele civilizate sînt pentru gay. Or vajnicul ceferist nu acceptă asemenea perversiuni, el fiind în mod clar un susținător al mesei tradiționale cu trei feluri și desert.
Dar ce să se fi întîmplat oare?
Să se fi topit șinele de căldură? Să fi detectat conductorul vreo bombă calorică într-o sacoșă de rafie de student la Politehnică? Să se fi pogorît în fața locomotivei însăși Sfînta Zi de Apoi, protectoarea punctualității CFR?
Fiți serioși, nu e nimic atît de absurd. Pur și simplu, trenul va sta în stație 45 de minute pentru că „întîrzie un tren de la Pitești și îi așteptăm pe pasageri, că au legătură“. Da, întîrzie 45 de minute pentru că întîrzie alt tren. Dacă Svejk zicea așa ceva, armata austriacă nu-l reforma pentru tîmpenie, îl împușca direct. Dar să admitem cazul că s-au terminat toate trenurile din univers și nu se mai găsesc altele, mai ales că oamenii ăia sînt într-o gară. „Ba nu admitem, că uite, pleacă un alt tren în aceeași direcție în două ore!“ Ba nu pleacă, pentru că un alt idiot de ceferist trebuie să-l fi oprit și pe ăla vreo oră!
Atunci să admitem cazul că era un grup extrem de numeros de oameni cu legătură. Probabil doi,
pentru că trenul este deja arhiplin. Sau asta s-ar putea deduce privind cum se coc inșii care stau de 45 de minute pe bagaje în fața toaletei. Glumesc, desigur. Toată lumea știe că numai un prost ar sta în vagon cînd poate sta în fața toaletei. Nu știți expresia aia celebră „Aerosolu’ cu urină este cura cea mai fină!“? Nu? Și nu vă e rușine să fiți atît de ignoranți?
În fine, a pornit. Poate că i-a luat și pe cei doi oameni care întîrziaseră în trenul de Pitești. Sau poate că amîndoi urcaseră de mult, ba și coborîseră la loc între timp, nervoși că trenul nu mai pleacă. Ba poate au încercat să și explice: „Noi sîntem ăia pe care-i așteptați, dați-i drumul azi!“. „Nu se poate, s-a stabilit în comisie că trenul de Pitești întîrzie 45 de minute!“ „Da, dar noi am sărit călare pe un melc și am venit mai devreme!“ „Mai devreme cu 25 de minute???“ „Era un melc șchiop, da’ ne-am grăbit, da?“ Nu s-au înțeles.
Dar nu contează. Bine că a plecat pînă la urmă, poate se vor răcori și călătorii de năduful unei așteptări în care prostia s-a făcut cu nesimțirea soră de cruce, nu neapărat a mamii lor.
Și e nevoie de răcoare, pentru că dinspre clasa a II-a transpiră vești cum că aerul condiționat a căzut eroic la datorie. Să ținem un moment de reculegere în amintirea sa. Și nu vă lăsați pradă deznădejdii, veți vedea că există dreptate pe lume! Și prin astea vreau să spun că
La 40 de minute de cînd plecasem din Buzău îi făceam aerului condiționat de 40 de minute și la clasa I
Cu popă, cu colivă, da’ fără lumînări, pentru că în vagon erau deja peste 35 de grade.
„Băi nea godfather, dacă tot ai un fetiș foarte greșit cu 45 de minute, crezi că peste cinci minute ai putea totuși să pornești instalația de răcoare?“ Din fericire, omul de sub cașchetă are răspunsul pregătit: „Este prea cald ca să meargă aerul condiționat!“. Și atunci, adevăr grăiesc eu vouă, s-au întrupat alături de noi sir Edmund Hillary și șerpașul său, zicînd: „Everestul tîmpeniei și al nesimțirii a fost atins!“.
Exagerez, desigur. Everestul e mult mai înalt. Și CFR-ul l-a atins lejer la cîmpie
Pe undeva, prin pustietățile unde Moldova și Muntenia se împletesc în mahmureala dată de vinul de Vrancea din soiul „azi-dimineață a fost un an foarte bun“, trenul s-a oprit brusc. În fața gării din metropola Sihlea. Poate e o vacă pe șină. Poate e un bou care coordoneaza traficul. Nu vom ști niciodată. În sihăstria asta nu trece nici un alt tren, și nici nașul nu trece să dea vreo lămurire. Bucurați-vă de șansa de-a muri de cald și în staționare, că poate v-ați plictisit s-o faceți în mers.
Am ajuns, în final, cu doar 50 de minute întîrziere. Pentru că CFR se poate depăși doar cînd e vorba să nu se depășească. Dar nu mai vreau să fiu rău cu reprezentanții săi. Știu că nu e vina lor. Asta e situația. Doar pentru că 1) se plimbă cu cheia specială în mînă fără să deschidă vreun geam, deși aerul e sufocant, sau pentru că în arșița aia recomandă călduros „Luați avionul dacă nu vă convine“, asta nu înseamnă că sînt vinovați. Sau, mă rog, principalii vinovați.
Așa încît, stimat sinecurist, indiferent de partid, dacă ai fost plantat la CFR
ca să aplici politici idioate și să iei decizii lipsit de orice responsabilitate sau respect față de timpul, banii și nervii călătorilor, atunci: să faci buba neagră la cur, salariul tău să aibă sifilis, să-ți moară trenul la intrarea în tunel, să te usture locomotiva cînd schimbi apa, să facă Alzheimer pila ta din minister, să-ți facă amanta dodecipleți, să calci în calitatea serviciilor CFR cînd ți-ai luat pantofi noi, să-ți cotrobăie săptămînal prin mașină suedejii de Rîmnic, să-ți miroasă gura cum ne miroseau nouă hainele cînd am coborît din sauna vagonului și, în final, să ai parte de trafic greu cuantificabil în „Ohoooo, vagoane!“ de orice expertă din industria intimității de pe centură. Așa să-ți ajute Cefereu!
