Alexandru Moghioroș a absolvit patru clase de școală primară și trei de lăcătușerie. Facultatea a executat-o în penitenciarele din Craiova și Tîrgu Jiu, unde a petrecut opt ani bătuți pe muchie. Acolo, alături de alți tineri comuniști cu ambiție, a studiat sub îndrumarea și mîngîierile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, consemnat în rapoartele Siguranței ca șef de lucrări aprofundate.
Moghioroș s-a născut în 1911 în localitatea Salonta Mare din Transilvania, adică în Austro-Ungaria, și, pînă să treacă de partea revoluției mondiale a proletariatului, s-a numit Mogyorós Sándor. În 1929 a intrat în PCdR pe ștatele de plată ale Cominternului și a comis destule fapte ca să fie ținut la pușcărie din 1936 pînă în 1944.
După venirea la putere a tovarășilor săi de detenție de la Tîrgu Jiu, Alexandru Moghioroș a primit însărcinări de mică dificultate intelectuală, fiindcă nu fusese chiar un student strălucit în celula lui Gheorghiu-Dej. I s-a dat așadar pe mînă colectivizarea unor județe din Ardeal pe bază de bătaie. Moghioroș a avut o contribuție însemnată la acest capitol revoluționar, fiind cel care a propus și implementat ordinul de arestare a țăranilor înainte ca ei să afle că au devenit chiaburi.
Dar agricultura, cu provocările ei simple, i-a stimulat și mai mult spiritul inovator. În 1957, cînd era viceprim-ministru în Guvernul Chivu Stoica, Moghioroș a rostit celebra teoremă agrară: „Vacilor le-au fost mîncate coarnele de cai“. Asta, în traducere, însemna că Republica Populară Română nu are destule vite din cauză că fînul cel mai bun e dat la cai. Prin urmare, caii erau responsabili de înfometarea vacilor și de limitarea producției de lapte și carne. Moghioroș i-a liniștit, însă, pe tovarăși: el avea și soluția. Iar soluția reieșea din lupta de clasă pe care o duceau partidul și clasa muncitoare împotriva claselor retrograde. Uciderea cailor, a tuturor cailor, și eliminarea lor din competiția pentru iarbă le-a părut tovarășilor din Guvern și din Comitetul Central o acțiune cu adevărat demnă de gîndirea tovarășului Stalin, care, deși murise de patru ani, se vede treaba că-i veghea și le transmitea idei din paradisul bolșevic.
Au fost uciși peste 800.000 de cai, inclusiv lipițanii din marile herghelii de rasă din Mangalia și Făgăraș. Carnea a fost dată la porci, iar oasele au fost depozitate în gropi cu var, ca să poată fi numărați de tovarășii însărcinați cu supravegherea masacrului.
Rezultatele n-au întîrziat. Porcii au făcut o formă de pestă care le-a redus numărul cu două treimi, iar vacile au rămas la aceleași cifre scăzute, fiindcă nu le trebuia fîn mai mult din porția cailor. Atît mîncau ele.
În același an, însă, blestemul cailor a fost cît pe ce să-l ajungă pe Moghioroș. Avionul în care zbura spre Moscova împreună cu alți membri ai CC s-a prăbușit la aterizare, dar de murit au murit doar Grigore Preoteasa și piloții. Moghioroș, Ceaușescu, Marin Năstase, Ștefan Voicu și Chivu Stoica au scăpat doar cu vînătăi.
Abia în 1969, cînd Moghioroș a murit de-adevăratelea, de cancer, caii s-au simțit răzbunați. Dar pentru scurtă vreme, căci partidul i-a pus numele pe atît de multe busturi, piețe și străzi, încît și Mihai Viteazul s-a întrebat cine o fi eroul ăsta.