Pe la vreo 4 ani, tata mi-a luat o bicicletă din alea cu roți ajutătoare, să învăț să biciclez. La prima aventură, mi-a făcut o poză în care mă uitam, chiorîș, peste umăr către cameră. În următoarea secundă am căzut (cu roți ajutătoare!) în singurul ciob de sticlă de pe bucata aia de stradă. Dovada o am și acum: o cicatrice mică, în formă de semilună, pe genunchiul stîng.
Aici voiam să ajung: dacă accidentul ăsta practic imposibil s-ar fi întîmplat peste, să zicem, zece ani, n-aș mai fi avut dovada. Pentru că cercetătorii de la University of Pennsylvania au descoperit cum pot face rănile să se vindece fără cicatrici, ceva considerat imposibil la mamifere. Și pentru că sistemul medical va funcționa atît de minunat la noi în zece ani, încît sigur-sigur un micuț amărăștean din Bacău va beneficia de tratament din ăsta futurist pentru o zgaibă la genunchi…
Dar mai bine să revenim la subiect: secretul descoperit de cei de la Upenn are de-a face cu foliculii de păr. Dacă se regenerează foliculii de păr mai întîi, anumite proteine-semnal produse de aceștia duc la regenerarea grăsimii. Pentru că aici e cheia: cicatricile nu au pic de grăsime sau foliculi de păr. Pielea de pe o tăietură minoră, superficială, conține niște celule grase numite adipocite, fix ca acelea care formează “grăsimea de bebeluș”. Pe de altă parte, cicatricea unei răni mai serioase e constituită aproape integral din miofibroblaste, care, spre deosebire de adipocite, nu se amestecă cu restul de celule, iar asta face ca țesutul cicatrizat să arate diferit, pentru totdeauna. Apropo, asta se întîmplă cu pielea și pe măsură ce îmbătrînim, pierdem adipocite, exact cum pierd bebelușii “baby fat”-ul pe măsură ce cresc și devin mai puțin pufoși. Cam tot așa ne trezim și cu ridurile. Ei bine, cercetătorii de la Upenn au descoperit cum se pot transforma miofibroblastele în adipocite, chestie pe care pînă acum o credeau posibilă doar la pești și amfibieni.
Anterior se observase că celulele grase și foliculii se dezvoltă separat în pielea care se regenerează, dar nu independent: întotdeauna foliculii se dezvoltă primii, iar oamenii de știință au bănuit că foliculii influențează, cumva, adipocitele. Și au descoperit o proteină-semnal numită Bone Morphogenetic Protein (BMP), produsă de foliculi imediat ce ăștia încep să se formeze. Iar BMP face ca miofibroblastele să se transforme în adipocite. Studiile au arătat că, în cazul șoarecilor și al mostrelor de piele umană crescută în laborator, nu este nici o diferență între piele și cicatricile post-traumă.
Acum, după ce oamenii de știință vor demonstra că treaba funcționează și în cazul pielii atașate pe om, gata, vom scăpa de “semnele de bună purtare” (cum le plăcea părinților noștri mai puțin inconștienți să spună).
Prima întrebare a soției, după ce a citit acest text, a fost: “Păi, și metoda asta nu s-ar putea folosi și împotriva ridurilor?”
156 de vizualizări
Way to go, Nick the Geek:)
Aer proaspăt în coloanele tale, mulţumesc!