Ce faci dacă la un eveniment de prezentare se rupe scaunul sub tine și te împrăștii pe scenă, în fața clientului și a tuturor colegilor din firmă, șefi sau subordonați? Păi, ce să mai faci, te aduni de pe jos și încerci să depășești ridicolul momentului cu o glumă, ca să-ți oblojești cît de cît respectul de sine grav rănit în cădere.
Ron, mic manager de proiect la un dezvoltator imobiliar din Columbus, Ohio, tocmai a pățit umilința asta publică. Un fapt divers banal și amuzant pentru ceilalți, un mare necaz pentru ego-ul său pus într-o situație penibilă: domnul director e atît de enervat că s-a făcut de rîs, încît toate celelalte aspecte ale vieții personale sau profesionale trec pe plan secund. Sarcinile de serviciu sau problemele familiale pot să mai aștepte, cel mai important lucru acum e să primească scuze de la producătorul vinovat, care trebuie să-și asume greșeala și să-i repare cît mai repede nu atît scaunul, cît orgoliul șifonat în incident.
Ce începe ca o reacție exagerată după o întîmplare stupidă devine, însă, obsesie: tip coleric cu accente maniacale, Ron dezvoltă o fixație pentru subiect. După îndelungi căutări pe Internet și apeluri telefonice fără rezultat, punctate de dese erupții furioase, investigația care îi ocupă tot timpul îl duce la sediul producătorului de mobilier de birou, un depozit abandonat de la marginea orașului. Ceva nu-i în regulă cu această companie-fantomă și managerașul cel viteaz insistă să descopere ce. Din aproape în aproape, detectivul amator din el găsește tot felul de indicii aparent incriminatoare, chestii interpretate imediat în cheie conspiraționistă, și, chiar dacă începe să primească (un soi de) amenințări, Ron continuă să ancheteze tărășenia din care a tras, prematur, concluzia că niște oameni din administrație, ceva droguri și multă corupție ar putea face parte din aceeași propoziție acuzatoare.
Îți trebuie un simț al umorului foarte special ca să rîzi la ciudatele aventuri din The Chair Company, peripețiile unui corporatist paranoic înconjurat, după părerea lui, doar de oameni rău intenționați care vor să-l submineze. Jumătate comedie cringe, jumătate thriller cu twist-uri bizare, scenariul aparține unui gen delirico-fantastic rar: pe măsură ce avansează în expunere, povestea escaladează într-o harababură absurdă, un haos suprarealist care te lasă stupefiat la fiecare final de episod.
Pînă s-o ia razna în decor, The Chair Company pleacă de la o situație foarte cunoscută, cu care fiecare dintre noi s-a confruntat și rezonează: frustrarea de a nu reuși să contactezi persoana competentă, care să-ți rezolve rapid problemele furnizării unor servicii scumpe și proaste, dincolo de inutilele site-uri cu informații generale, chat-urile cu secretari AI, roboții telefonici și muzica de call center în hold. Numai că nimeni nu s-a apucat pînă acum să-i urmărească peste tot pe angajații de la Apă, Gaze sau TAROM pentru că nu răspund la telefon. Dar serialul ăsta dă idei multor clienți nemulțumiți.
The Chair Company, 2025-, comedie jenantă combinată cu un thriller isteric, creat de Tom Robinson și Zach Kanin, opt episoade de 26-33 de minute, difuzat de HBO, disponibil pe HBO Max.
1.136 de vizualizări
