Întrerup momentan ”recomandările” de agățat la Paris și mă întorc pe mioriticele plaiuri ale vânătoarei, dintr-un motiv foarte simplu: a fost prea cald. Pentru agățat îți trebuie măcar un hard-on, acolo, ceea ce nu se-ntâmplă la 40 de grade la umbră. Pentru asemenea vremuri de restriște, se impune retragerea în munți, după pilda moși-strămoșilor noștri… aibă-i Marx în buna lui pază.
Am ales legendara cabană Brusturet, din rezervația Piatra Craiului, undeva adânc în munte, mai sus de Cheile Dâmbovicioarei. Din câte îmi aminteam, locul era ignorat de hoardele bucureștene, iar de acolo se putea face excursii până pe creasta Craiului, pe versantul estic (adică din partea opusă Plaiului Foii). Până în culoarul Rucăr-Bran, treaba a mers ca unsă; de acolo am făcut stânga, pe un drum ”auto” de-o singură bandă, și afacerea a-nceput să scârțâie (banda era una, sensurile de mers erau două). Cum-necum, am ajuns la peștera Dâmbovicioara și-am riscat să-i facem o vizită, la următoarele costuri: 2 lei intrarea pe Chei, 7 lei intrarea în Peșteră, X lei ciubuc pentru ghida Evelina (11 anișori, în toamnă începe clasa a V-a). Peștera e-un fâs, dar textele Evelinei au făcut toți banii, în special cele cu sihastrul Pavel și cu haiducii Buicu și Feleacă (dezertori din 1913, cum a rezultat în cele din urmă). De la peșteră până la Brusturet sunt vreo 4 kilometri, iar drumul poate fi acceptabil, dacă tinerii cu ATV-uri nu l-ar considera proprietatea lor privată.
Și cu asta ajung la miezul chestiei, adică la cabană. Care este, dar de fapt nu este. Adică există trei entități numite Brusturet (o cabană, un restaurant, un complex), plus un club privat (”Hunting Club Nu-Știu-Cum”, ceva eroic, în orice caz), dar ele, entitățile, nu oferă nimic. Nici casă, nici masă, nici umbră, nici bere, nici loc de pipi, măcar. Pur și simplu, ajungi acolo, te uiți ca prostul și pleci înapoi, că n-ai ce face (nici sticla de apă n-ai de unde-o umple: fântâna din curtea complexului e butaforie – un ghizd de lemn așezat direct pe pământ!). Când mai vezi și cele două rânduri de garduri, pe care cineva le-a ridicat pentru a-și delimita ”proprietatea privată” (unde, în rezervație?!), iar altcineva le-a pus la pământ, tăindu-le cu drujba, nu poți să nu te gândești la politicieni.
Poate de-aia nu ne pot oferi nici ei nimic, că nu s-au înțeles a cui proprietate e țara. Așa că ce clădesc eu, dărâmi tu, și-n rest… butaforie la tot cartierul.
nu recomand cabana brusturet.nu mai e ce a fost!!!restaurant lipsa,apa calda cu portia,tv lipsa si galagie cat cuprinde facuta chiar de proprietarii cabanei!!!nu m-a deranjat lipsa tv(fiindca nu asta conteaza)insa nesimtirea gazdei si a celor cazati m-a disperat!!!o alergatura si o muzica in curte si in cabana de innebuneai.Alegeti mai bine o pensiune mai de jos din sat(gen :cerbul”)care va ofera tot ce vreti la un pret mai mic decit ;;nesimtirea brusturet”.