Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ciocnirea literaturii cu glonțul

Zoom Ciocnirea literaturii cu glonțul

Un poet melancolic și timid, subțire la corp și palid la față, are bustul turnat în bronz la intrarea în Predeal. Mihai Săulescu a luptat și a căzut într-un avanpost al armatei române, pe 30 septembrie 1916, la prima cotitură a șoselei care vine dinspre Brașov. Un glonț fabricat în Westphalia, în atelierele Krupp din Essen, așezat într-o ladă de lemn de brad, transportat cu camionul pînă la Budapesta și apoi cărat în cartușiera unui soldat austriac din Divizia 51 austro-ungară, aflată sub comanda generalului Von Staabs, a întîlnit pieptul fragil al poetului Săulescu și i-a străpuns inima.

Ca să întîlnească acest glonț, Mihai Săulescu s-a născut la București în februarie 1888, în familia ofițerului pasionat de pictură Nicolae Săulescu. A urmat liceele “Sfîntul Sava” și “Matei Basarab”, apoi, pentru doi ani, Conservatorul de Artă Dramatică. Crescut lîngă șevaletul tatălui, Mihai a arătat o sensibilitate naturală pentru arta lirică, pentru introspecție și pastel, pentru fluturi, reverie, suspin și tandra îmbrățișare a dezamăgirii. Drumul său spre impactul fatal de la intrarea în Predeal a parcurs etapele minuțioase ale unei cariere literare discrete, alimentată de o pasiune fierbinte, dar săracă în posibilități.

În 1906, cînd Mihai publică primul său volum de versuri, pe care îl va retrage, furios, din librării, plumbul care urmează să-l omoare e extras din minele din Nassau și din Saxonia. În 1911, cînd poetul nostru începe să publice în revista Cosînzeana din Orăștie poeme mai așezate, tubul cartușului mortuar e turnat într-o fabrică din bazinul Ruhr-ului și expediat la Arsenalul Armatei Imperiale.

Să nu fi fost dorința patriotică a tînărului poet, care s-a înrolat voluntar în Regimentul 46 Infanterie pe 21 august 1916, glonțul despre care vorbim s-ar fi pierdut în trunchiul unui fag de la poalele trecătorii Predealului, ori s-ar fi strivit de o stîncă de bazalt oarecare. Dar acest glonț, din a cărui traiectorie fatală s-a născut o statuie făurită de Oscar Han, s-a ciocnit cu destinul unui poet român minor și i-a procurat un soclu pe care literatura, poate, nu i l-ar fi dat.

Bravura, însă, i-ar fi putut da mai multe, fiindcă, în scurta sa participare la război, Mihai Săulescu a luptat și la Flămînda, și în marea bătălie de la Ghimbav-Brașov. Și-a părăsit logodnica pentru idealul unirii. “Mă duc să-mi beau șvarțul pe culmile Carpaților, să mă căsătoresc cu Transilvania”, i-a spus la plecare. Iar nunta, ca și înmormîntarea, a fost însoțită de salve de tun.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale