Copiii karatiști din Periș

În satele risipite pe liziera pădurii Scroviștea trăiește o comunitate războinică

mică de înălțime, care încă poartă ghiozdan. O parte a luptătorilor merge dimineața la grădiniță, dar asta nu-i înmoaie strigătele de luptă. Copiii bat tot ce mișcă. Concursurile de karate naționale le-au luat frica și le predau medaliile aproape fără să opună rezistență.

Alături de salba de lacuri colmatate și de perdeaua forestieră defrișată la greu, satele Buriaș, Bălteni, Cocioc și Brătulești alcătuiesc dispozitivul de apărare al comunei Periș și bazinul de recrutare pentru artele marțiale preșcolare. Antrenorul Valeriu Stancu, domiciliat în Bălteni, dar campion european la Budapesta (2001) și campion mondial în Brazilia (2005), a pornit acest proiect de luptă în praful și dezolarea unei lumi rurale, uitată de autorități și abandonată de mijloacele de transport în comun.

Vorbim despre 30 de copii, cu vîrste între 5 și 13 ani,

care au strîns, doar în 2015, peste 50 de medalii la concursuri naționale și internaționale. 30 de copii care se antrenează în grădinița din Brătulești și dau apoi de pămînt cu loturile marilor cluburi din București. La Campionatul Național, unde fiecare categorie de vîrstă a avut 50-60 de luptători, micii karatiști din Periș au luat zece medalii, dintre care trei de aur. La Cupa României, unde s-au prezentat 50 de cluburi și 700 de concurenți, au smuls tot zece medalii, dintre care trei de aur. Cupa Rapid le-a adus 18 medalii, dintre care cinci de aur. La Cupa Internațională Banzai, unde a venit floarea kumite-ului european, au luat pur și simplu locul întîi.

Sînt rezultate care ar pune pe gînduri samurai bătrîni și mănăstiri întregi de călugări Shaolin,

dar nu stîrnesc vreo preocupare specială în rîndul autorităților locale sau al bogătașilor privați, care trăiesc pe malul salbei de lacuri, în vile mai încăpătoare decît sălile de sport. Primarul din Periș a plătit cîteva deplasări și a scos de undeva niște saltele, dar sponsorizarea s-a încheiat, din lipsă de fonduri, la acest nivel.

Între competiții, Valeriu Stancu își antrenează armata de pitici de trei ori pe săptămînă. Înainte de concursuri, antrenamentele se țin zilnic, în ideea de a compensa prin efort lipsa condițiilor.

Ambiția micilor luptători a devenit un model pentru comunitate. Faima japoneză a Perișului crește în tăcere, de la zi la zi. Artele marțiale îi fac pe copii mai atenți la școală și mai vioi în pauze. E de notorietate faptul că nici un adult nu îndrăznește să se ia de puștii campioni. Medaliile adunate umplu, deja, cîteva găleți. În cîțiva ani, Primăria ar putea asfalta străzile cu ele.