Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

County Break: Harghita

Zoom County Break: Harghita

Pe la sfîrșitul lunii mai, asociația de promovare Visit Harghita a organizat pentru jurnaliștii din FIJET, șapte români și doi invitați străini (colegul croat și colega slovenă), un press trip județean de cinci zile. O călătorie de documentare turistică foarte variată prin Ținutul Secuiesc, în care ne-au fost prezentate diversele aspecte istorice, economice și culturale ale vieții localnicilor.

Comunitate. După un prînz tradițional întîrziat (de microbuzul plecat din București și oprit în trafic vreo două ore pe la Predeal), gulaș, varianta supă, și papricaș, la restaurantul Gambrinus din Miercurea Ciuc, am fost primiți ca oaspeți în casa memorială armenească din Frumoasa. O expoziție interesantă de obiecte și fotografii ale unei comunități care, în prezent, după risipirea membrilor ei prin țară și prin lume, mai numără local doar cîteva familii.

Natură. Pauza de poze în Pasul Ghimeș, unde norii se întîlnesc cu aburii ridicați din șoseaua încinsă de soare după ploaie, s-a terminat coborînd serpentinele spre Lunca de Sus. Și a continuat la Ski Gyimes, complexul turistic cunoscut pentru bobul pe șine instalat pe o coastă de deal (160 de metri de diferență de nivel și 1.300 de metri de cădere liberă, frînată individual doar de frica vitezei prea mari), unde gravitația provoacă adrenalină, iar priveliștea o stare bucolică. A doua zi, tabloul impresionist al peisajului s-a completat în Valea Rece, la plimbarea cu căruța trasă de cal spre Cascada Jávárdi, o cădere furioasă de ape de la cîțiva metri înălțime, lîngă care drumețul își recapătă energia la focul de tabără cu afinată și slănină afumată la țepușă.

Dezvoltare locală. Vizita la moderna făbricuță de procesare a laptelui din Lunca de Jos, care vinde produse ecologice fără conservanți artificiali, realizate prin rețeta veche, în saramură, ne-a arătat că există și aici investiții cu fonduri europene. Degustarea de brînzeturi sub marca Gyimesi Tej, Lapte de Ghimeș, la care am fost invitați în finalul turului, poate fi reluată de orice trecător prin zonă, după ieșirea din magazinul de la poartă (lapte – 6 lei/litrul, brînzeturi maturate – de la 45 de lei/kilogramul).

Credință. După dezmățul culinar de pînă atunci, ne-am rugat de iertarea păcatelor poftelor noastre la bazilica mănăstirii franciscane din Șumuleu Ciuc, biserica în al cărei altar stă încă statuia din lemn a Fecioarei Maria, scăpată ca prin minune de focul tătarilor – locul pelerinajului de Rusalii al sutelor de mii de credincioși catolici, printre care și Papa Francisc, ultima dată în România, acum șase ani.

Tradiții. Cînd spui Corund, primul gînd te duce la ceramică. Și totuși, satul ăsta e mai mult decît atît: am petrecut o jumătate de zi în Corund fără să vedem oale și ulcele (decît din microbuz, pe tarabele din centru). Mai întîi, la minimuzeul aragonitului, o piatră semiprețioasă extrasă dintr-un deal din apropiere (cea mai valoroasă piesă e o casetă de bijuterii pentru Regina Maria; comuniștii au terminat exploatarea, folosind dinamită). Mai apoi, acasă la unul dintre puținii localnici care mai știu meșteșugul prelucrării iascăi, un material-minune cu diverse întrebuințări, de la șapcă și ștergător de ochelari la opritul sîngerării, cunoscut și folosit pînă și de Ötzi, străbunicul înghețat al omenirii. În final, atelierul de făcut cozonaci secuiești, la care, după un scurt istoric al acestui desert special, fiecare participant a fost invitat să-și gătească propriul colac. Adică, da: practic, atelierul de mîncat kürtos. Cel ce ne-a fost îndrumător local, Zoltán, un ghid cu mare experiență, ne-a explicat și de ce nu prea vorbesc localnicii românește: la școală, profesorii români n-au răbdare cu ei; nu au cu cine exersa conversațional; celor care nu prea ies din comunitate, femeilor și copiilor, le e rușine și teamă să nu greșească, vorbind stricat.

Istorie. În Odorheiu Secuiesc, din 1876, transmis de la o generație la alta, atelierul de fotografie Kováts, cel mai vechi studio foto cu lumină naturală, singurul din Europa încă funcțional, face poze alb-negru după metoda clasică și arată tuturor vizitatorilor interesați colecția de aparate de epocă și arhiva de 80.000 de negative pe sticlă sau celuloid.

Distracție și educație. Ceva mai încolo, la marginea orașului, un investitor cu viziune a creat acum cîțiva ani Mini Transilvania, parcul cu harta provinciei în machetele celor mai importante edificii ardelene – monumente, cetăți, biserici. Alături, peste gard, un alt parc de distracții, Insect Park, îi atrage pe copiii pasionați de gîngănii. Sau pe cei care vor să-și trateze arahnofobia.

Acestea au fost doar cîteva selecțiuni din programul turului de Harghita, fragmente de vacanță în Ținutul Secuiesc. Despre elementele de bază ale turismului local, cazarea și masa specifice regiunii, data viitoare.

2.617 vizualizări

Citeşte mai multe despre:

3 comentarii

  1. #1

    Acoperisul la o casa „normala” nu viloi, incepe de la 5000-6000 euroi. CUM sa faci „restul casei” cu 30000 euroi ,il rog pe Simion sa-mi explice. Ca el si-a terminat de curand viloiul de la tara ,unde are si domiciliul din buletin. Ma mir ca nu a incercat sa o ascunda undeva departe de drum public la minim 5 km pe drum privat/inchis circulatiei publice cum se face la familii mai „importante”… Asa, s-a impuscat singur in picior ca ajunge si un biciclist/scuterist in fata casutei lui. Si i se aprinde „becul” asta a cheltuit 350000 euro aici, nu 35000 euro…
    Sa ne cam ia de prosti nenea Simion? Cu unchiu pensionar special?!

  2. #2

    Felicitări pentru articol!
    Mult simțămint pentru comunitatea din secuime;
    Generează îndemn la bună înțelegere între oameni, indiferent din ce etnie fac parte.
    Eu sunt regățean, departe de lumea diversă a Ardealului; cu toate acestea mă simt foarte aproape de suferința oamenilor din Praid.
    Am comentat undeva că dacă mina se prăbușește, soluția este exploatarea saramurii saturate
    Evident, trebuie făcut un studiu tehnico- economic. Altfel, alergăm după cai verzi pe pereți…

  3. #3

    Poate că nu se pot construi vile de 120.000€ cu 30.000€, dar adevărul este că n-am văzut niciun alt politician implicat concret în zonele afectate de inundații, cum a făcut-o George Simion.
    Dacă nu existau banii domnului Becali de care s-a folosit Simion pentru a pune lucrurile în mișcare mulți dintre oamenii din Pechea probabil nici azi nu aveau un acoperiș deasupra capului.
    Pe de altă parte, în județul Covasna, nu l-am văzut pe niciun Nicușor, sau vreun alt lider “de la centru”, să pună mâna pe ceva.
    A venit doar domnul președinte, a făcut niște promisiuni frumoase pentru presă, dar realitatea e că oamenii tot n-au apă, n-au mâncare, n-au nimic.
    Asta e răsplata UDMR-ului pentru cei 30 de ani în care au fost susținuți de comunitatea secuiască.
    Și dacă nici acum, în 2025, nu se trezește lumea din Harghita, Covasna și Mureș să vadă cine e cu adevărat UDMR, atunci poate chiar își merită soarta. 30 de ani de voturi oferite pe încredere, iar când vine criza, nu vin nici cu apă, nici cu alimente, nici cu soluții.
    Doar lozinci și promisiuni. E trist, dar dacă oamenii aleg să rămână orbi în fața realității, nu mai e vina nimănui.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
Iubitori de arta