Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Crimă şi pedeapsă. Manualul de salvare a sufletului

Zoom Crimă şi pedeapsă. Manualul de salvare a sufletului

Poate fi omul atît de ticălos? se întreba dostoievskian, cu ani în urmă, Teodor Mazilu. După care tot el îşi răspundea, ca-n Ilf şi Petrov: Poate!

Un fost student, tînăr idealist dintr-o familie bună, dar săracă, îşi face curaj să comită o crimă. Vrea să ucidă o bătrînă cămătăreasă afurisită la care şi-a amanetat cîteva obiecte de familie, printre care un inel şi ceasul tatălui său.

Care e diferenţa dintre un criminal care e un om deosebit, cu idealuri, şi un mare om de stat? se întreabă Raskolnikov. Un om de stat ucide zeci de mii de oameni, în numele unei cauze pe care o crede bună şi nu-l consideră nimeni criminal. De ce, atunci, în numele unei cauze bune, un om deosebit n-ar putea omorî o persoană în numele scopurilor sale înalte, fără să se simtă vinovat de crima sa? 

Cînd îi face vizita fatală  cămătăresei, lui Raskolnikov nu i s-a limpezit încă această idee. E înfometat şi în ciuda faptului că şi-a propus să-şi păstreze calmul – fiindcă potrivit observaţiilor sale criminalii sînt prinşi pentru că nu-şi păstrează sîngele rece şi comit erori din această pricină – după ce o omoară pe bătrînă cu o lovitură de topor, începe să acţioneze precipitat. Dar, ghinion, tocmai cînd studentul căuta prin casă bani şi lucruri de valoare, se întoarce sora cămătăresei, încît – ce să facă?! – o omoară şi pe ea. Cu buzunarele pline, reuşeşte să se facă nevăzut. Prada o depozitează sub o piatră, pe stradă, apoi îl loveşte o fierbinţeală şi cade la pat. 

Pînă să le omoare pe cele două femei, Rodion Romanovici face cunoştinţă, la cîrciumă cu un fost funcţionar care ar mai bea o vodcă. Marmeladov e alcoolic depresiv. Şi-a pierdut slujba din cauza băuturii, iar fata lui, Sofia, se prostituează, împinsă de sărăcie. După ce-i ascultă povestea, Raskolnikov îl conduce acasă pe nefericitul abţiguit. Soţia lui Marmeladov, o femeie cu inimă de aur, stimate domn, dar excesiv de supărăcioasă, îşi trage bărbatul de păr înăuntru, fiindcă a furat ultimii bani din casă şi i-a băut. Şi cînd mai primeşte şi o scrisoare de acasă din care află că sora lui Dunia acceptă să se mărite cu un anume Lujin, care vrea să ia o fată săracă, ca să depindă de el, fostul student care nu era încă hotărît s-o ucidă pe cămătăreasă, se decide să facă dreptate. 

Cele două crime îi pică însă mai greu decît se aştepta lui Rodion Romanovici, care, chiar dacă se simte în continuare o persoană deosebită, începe să aibă coşmaruri.Ceea ce nu-l împiedică să se joace de-a Tom şi Jerry cu anchetatorul care-l bănuieşte, dar n-are dovezi împotriva lui. 

Fostul funcţionar Marmeladov moare lovit de o trăsură. Raskolnikov îi dă văduvei toţi banii primiţi de acasă, să aibă de înmormîntare, iar apoi, treptat se apropie de Sofia, fiica răposatului, care întreţine familia prostituîndu-se şi în timpul liber citeşte Biblia. Astfel că în timp ce anchetatorul se chinuie degeaba să-l înfunde, fostul student îi mărturiseşte Sofiei că el le-a făcut de petrecanie celor două bătrîne. Ea se miră că un om ca el poate trăi cu un asemenea păcat pe cuget şi îi citeşte pilda lui Lazăr, cel care a murit şi a fost înviat. Ticălosul cinic, altfel chinuit de amintirea crimelor lui, se predă de bună voie, tocmai cînd anchetatorul se plictiseşte să se mai ţină de capul lui. E trimis să-şi ispăşească vina la ocnă, în Siberia, iar Sofia se duce după el. Nenorocitul al cărui suflet începuse să se usuce se vindecă de urît şi se regăseşte, atît cît se mai poate. Adică, înţelege cititorul luminat de Dostoievski, dacă te căieşti poţi primi o a doua şansă, ceea ce e încurajator. Dar numai după ce treci prin puşcărie, o dovadă că te ajută ea credinţa, însă nu poate face minuni. 

Probabil că vă întrebaţi de ce Crimă şi pedeapsă, nu Demonii, Idiotul sau Fraţii Karamazov? Asta ca să nu mai zic de Amintiri din subterană. Din cauza întîmplării că acesta e romanul prin care l-am descoperit pe Dostoievski în adolescenţă şi la care m-am tot întors de dragul fostului student Raskolnikov.

 

Cîteva vorbe din roman, aşa cum mi le aduc aminte:

„Sărăcia nu e un viciu, dar…” (Marmeladov)

„Ştiţi dumneavostră, stimate domn, ce înseamnă să nu mai ai unde te duce?” (Marmeladov)

„Dar dacă iadul nu e decît o baie de abur?” (Svidrigailov)

„Dumneata ţipi, şi mai şi fumezi!” (Raskolnikov)

„O să-i scriu ţarului!” (văduva Marmeladovna)

1 comentariu

  1. #1

    Si pentru mine , «Crima si pedeapsa» a fost romanul prin care l-am descoperit pe Dostoievski.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Toader s-a făcut băiat mare

    17 septembrie 2019

    Aidoma unui copil fugit de acasă și aciuit în Gara de Nord, Toader Paleologu a fost luat sub pulpană de un drojdier bătrîn și hîrșit în rele, dispus să-l învețe […]

  • Călăreții fără cap

    17 septembrie 2019

    Între pusta maghiară și stepa rusească, pe terenul cu obstacole moștenit de la strămoși, România aleargă, ca un cal deșelat de istorie, să prindă din urmă Occidentul. Singura ei certitudine, […]

  • Votul la fără taxe

    17 septembrie 2019

    79.997 de cetățeni români stabiliți în străinătate s-au înscris fie pentru a vota prin corespondență, fie pentru a solicita să voteze la o secție de votare mai aproape de casă. […]

  • Întoarcerea clasei muncitoare în paradisul capitalist

    10 septembrie 2019

    Dacă-n popor se zice că sula nu știe carte fiindcă la școală a stat tot timpul sub bancă și n-a văzut ce se scrie pe tablă, e clar că noua […]

  • Frăția lichelelor

    10 septembrie 2019

    Scaunul de la Cotroceni, scos la licitație în noiembrie, vine cu un pachet promoțional de putere neagră. Serviciile secrete sînt incluse, pot fi cumpărate practic pe nimic doar păstrîndu-li-se șefii […]