Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

CTP la munte și pe Marte. Episodul 2: În care CTP întâlnește o rasă inteligentă de extratereștri, dar nu la fel de inteligentă ca el

Zoom CTP la munte și pe Marte. Episodul 2: În care CTP întâlnește o rasă inteligentă de extratereștri, dar nu la fel de inteligentă ca el

A trecut o săptămână de când cutreier spațiul cosmic la bordul navei “Simona Halep”. Împreună cu mine au mai venit doar două suflete: Cosmin Prelipceanu, omul cu o mie de fețe mirate, și cățelușa Ostapenko, o maidaneză simpatică și lățoasă care s-a urcat la bordul navei în timpul manevrelor pentru decolare.

Pe măsură ce ne îndepărtăm de Pământ, mă simt tot mai singur, pentru că-mi lipsesc cohortele de politicieni corupți pe care-i desființam acasă. Degeaba o îmbrac pe cățelușa Ostapenko la costum, îi pun o mustață falsă și-i dau drumul să defileze pe holurile navetei ca Liviu Dragnea în față la DNA. Mascarada mi se pare evidentă și nu-mi trezește același simț justițiar care pe Terra mă făcea să-mi înfig colții în grumazul corupților cu accese tiranice.

Văzându-mă că bălesc trist pe o poză cu Adrian Năstase, ținta mea de suflet, Cosmin a vrut să mă întristeze și mai tare.

– Domnule Popescu, am zărit o planetă nouă la orizont. Trebuie să o ocolim de urgență, pentru că, din câte-mi transmit computerele de bord, o populează o rasă războinică de extratereștri demenți care se închină unui zeu crud și răzbunător.

Cosmin a vrut să mă întristeze, dar n-a reușit. Era o veste excelentă pentru mine.

– Cu toate motoarele înainte, i-am zis. Vom face primul contact.

– Dar e periculos…

– Nu mai protesta, că pun cățeaua pe tine.

– Vă rog, nu din nou!

Nava spațială “Simona Halep” s-a așternut pe solul deșertic al planetei ca o blană aspră de bou pe salteaua mea înainte de culcare. Am deschis ușa navetei și-am coborât.

– Un pas mic pentru om, un pas mare pentru specia de hominizi corupți și mediocri care a cuprins Terra ca o ciumă bipedă.

– Frumoase cuvinte, domnule Popescu.

– Nu fi lingău! Ia zi, ce știm despre civilizația de pe această planetă?

– Ei își spun gândacoizi, pentru că au formă de gândac. Au o tehnologie la fel de avansată ca noi, doar că-s foarte religioși în sensul rău al cuvântului. Niște fanatici. Zeul lor e crud și răzbunător ca Dumnezeul din Vechiul Testament și, tot ca El, le-a dictat unor profeți o carte sfântă în câteva zeci de volume.

– A dictat?

– Da. La fel cum îi dictați dumneavoastră editorialele de pe republica.ro doamnei Geta.

– Ce comparație tâmpită.

– De acord. Nu mi-a venit în minte altceva. O retrag.

Cosmin n-a mai avut timp să-și retragă cuvintele, care vor rămâne ca impregnate pe vecie cu fier roșu pe creierul meu diafan. Din spatele unor coline au răsărit capetele scârboase și acoperite cu păr ale gândacoizilor.

– Șah-mat, ateilor! a strigat șeful lor.

Extratereștrii ne-au înconjurat, ne-au legat fedeleș și ne-au pus într-o remorcă de cartofi.

– Mergem să vă sacrificăm zeului nostru crud și răzbunător, ne-a anunțat unul dintre gândacoizi, pe cale telepatică.

– Stai! Nu vrei să auzi mai multe despre civilizația noastră? l-am întrebat. Suntem corupți, avem lideri care fură din banul public…

– Nu ne interesează.

Locul de sacrificiu era un teren de tenis dezafectat, acoperit cu zgură. Ciudat, mi-am zis. În tribune se găseau zeci de gândacoizi care așteptau uciderea noastră, la fel cum aș fi procedat și eu dacă eram în locul lor. Figuri tinere și senine, însetate de sânge ca orice ființă inteligentă cu capul pe umeri. Ah, cât îi înțelegeam! Mi-aș fi dorit să fiu în crusta lor de artropode. Oare cum urmează să murim? m-am întrebat cu teamă.

Un gândacoid mi-a ghicit curiozitatea și mi-a descris o metodă groaznică de execuție. Nu ne omorau pur și simplu. Mai înainte ne băteau. La tenis. În două seturi, ca să fie umilința mai mare.

– E groază, domnule Prelipceanu, i-am zis lui Cosmin, ca să-l sperii și mai tare. Ăștia vor să ne tortureze.

Prelipceanu a făcut una dintre fețele lui speriate, dar asta nu însemna nimic. Aceeași grimasă ar fi avut-o și dacă l-aș fi anunțat că am comandat pizza.

A apărut atunci maestrul de ceremonii al execuției, profetul lor principal, cel care le-a transmis toate cărțile zeului crud și răzbunător. Când am văzut cine e, mi-a picat fața ca o minge nimicitoare a Simonei Halep în terenul advers.

– Săru’ mâna, doamnă Geta! i-am zis.

– Domnule Popescu, dumneavoastră aici?

Totul e bine când se termină cu bine. Ne-am îmbrățișat cu gândacoizii, ne-am făcut plinul de benzină și-am plecat mai departe în călătoria noastră de explorare a spațiului. Cine-ar fi crezut că doamna Geta îmi transformă editorialele de pe republica.ro într-o carte sfântă cu care domină o civilizație îndepărtată? Cât despre mine, zeul lor crud, dement și răzbunător… Vai, mulțumesc, nu trebuia.

Citeşte mai multe despre:

3 comentarii

  1. #1

    Mi-a plăcut ☺

  2. #2

    Faina poveste, dom’le !
    Si chiar destul de adevarata, desi se vede de la o posta ca autorul a mai pus de la el pe ici, pe colo, si anume prin punctele esentiale.

    In primul rand, noi nu suntem deloc gandacoizi, cum minte autorul, ci sperietori de ciori. E ciudat sa ne confunde cineva cu niste gandaci amarati, da’ ce nu face omu’ in ziua de azi pentru rating…

    Apoi, nu este adevarat ca ne-am capturat zeul nostru cel crud si dement pentru a-l tortura si umili pe terenul de tenis. Nu ! Noi, speritoarele de ciori de pe Marte, am vrut de fapt sa-l transformam in borg, varandu-i niste cipuri in cap, si apoi sa-l trimitem inapoi pe Terra, unde – conform planurilor noastre – trebuie sa spele creierul pamantenilor printr-o propaganda abila, in scopul de a-i transforma in zombi – simple carcase umane lipsite de gandire si vointa proprie – si a pregati astfel Pamantul pentru invazia noastra, a sperietorilor de ciori de pe Marte.

    Eu cam atat am avut sa va spun si-l rog pe zeul nostru cel crud si dement sa corecteze de indata erorile aparute in acest articol !

    Cra cra cra ! (Asta-i salutul nostru martian)

  3. #3

    Like

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • De ce începe să-mi fie mie rușine de sfînta nerușinare a altora

    19 iunie 2018

    Într-o vreme în care personajele lui Caragiale au evadat din proiect sfidînd legile metamorfozei, nu părem prea zguduiți că Mița Baston i-a luat locul lui Tipătescu, nici că Efimița nu […]

  • Klaus și uz de klaus

    19 iunie 2018

    Săptămîna trecută, un judecător al Curții Constituționale, Lăzăroiu, a fost amenințat. Sună îngrozitor, dar e exact așa cum sună. Consilierul prezidențial Tănăsescu și-a luat concediu și l-a atras în biroul […]

  • Isărescu și sclavii

    19 iunie 2018

    Când au apărut informații despre colaboratorul Manole, în presă a fost embargou ca pe vremea lui Gabriel Oprea. Există suspiciuni mai mult decât rezonabile că Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a […]

  • Războiul de independență se amînă

    12 iunie 2018

    Mitingul PSD, înrămat de Antena 3 și RTV, atîrnă acum pe perete, alături de mitingul #rezist, pictat, de-a lungul unui an întreg, de Digi24, Realitatea TV și HotNews. Sînt două […]

  • Dulăul cu colții pe-arginți

    12 iunie 2018

    “Bătrânii și moldovenii ne vor distruge viitorul!”, spuneau, fără fereală, antipatizanți de toate vârstele ai PSD-ului, înainte de parlamentarele din 2016. Prin urmare, pe locul 1 al listei pentru Senat […]