„Eşti neschimbat!“, se întâmplă să ţi se spună, de către un cunoscut pe care nu l-ai văzut de mult. Problema e că nu ştii dacă-i un compliment sau este exact opusul: ce înseamnă că nu m-am schimbat? Că nu m-am îngrăşat ca porcii sau c-am rămas tot sărac păduche?!
Exact asta îmi vine mie să spun Teatrului Nottara, unde nu mai fusesem de ani buni (cred că după ce m-am păcălit cu Scandal la operă): dragă Nottara, eşti neschimbat. În jurul tău, lumea e alta, publicul e altul, concurenţa a venit între timp cu lucruri noi… tu ai rămas acelaşi. Cum te-am lăsat, aşa te găsesc. E drept că sunt multe chipuri noi printre actorii tineri, dar nu ei ţi-au adus ţie ceva nou, tu le-ai indus lor ceva vechi şi împământenit: spiritul Nottara. Un pic de hi-hi, un strop de ha-ha, ceva melodramă (nu mult, un vârf de cuţit), câteva şopârliţe generaliste şi-o linguriţă de abordare proletară, totul asezonat cu tentative moderniste.
În sine, piesa* pe care am văzut-o nici nu e rea; îţi adoarme mintea întocmai ca un film „de acţiune“ sau ca un meci din campionatul intern. Dovada? Am uitat complet cum se numeşte, bine c-am găsit prin buzunare un program, altfel habar n-aveam la care piesă am fost. Despre jocul actorilor iar n-am nimic de zis, că p-ăştia micii încă nu-i ştiu, iar de consacraţi n-are rost să mă iau, că iar mi se taie textul la paginare (aşa păţesc invariabil când e vorba de Nottara!). Dacă primiţi invitaţie, mergeţi la piesă, oricum e mai bine decât să petreceţi încă o seară absurdă în faţa televizorului; dacă nu, găsiţi altceva de făcut şi nu daţi buzna la teatru, lăsându-vă deschise telefoanele mobile. Cum să vă explic, aici la oraş sunt alte reguli, e bine să daţi dovadă de un minim respect faţă de actori, indiferent în ce joacă. Credeţi-mă că nimeni nu are chef de acorduri ca „Ţigane, tu ai amantă“ în plin spectacol!
* Vacanţă în Guadelupa, de Pierre Sauvil şi Eric Assous. Regia: Diana Lupescu. Cu: Ada Navrot, Crenguţa Hariton, Ioana Calotă, Constantin Cotimanis, Dani Popescu şi Adrian Văncică.
