“Gaudeamus” s-a terminat chiar în ziua alegerilor. Frumoasă coincidență. Iată cam se s-a întîmplat:
Cristian Fulaș: Eu + casa de marcat = love. Definiția fericirii.
Urșii polari sînt la tîrg. Nu, nu în cărțile cu poze. Ăsta e numele de cod al băieților cu walkie-talkie și pistol. Matei Martin, RRC: Mi-ai stricat șusta. Pentru că ai devoalat că vreau să fac interviu cu chief of security de la israelieni. Ai publicat. Și ei citesc. Citesc tot sau li se traduce tot.
Standul Humanitas, ora 19,30. Takumi se prezintă, în fața a șapte camere de luat vederi: „Acesta e un cuțit Sakai Takayuki, vechi de 400 de ani, din oțel… htokdekthamdak…”
Anonim: E nașpa că o librărie se transformă într-un magazin de suveniruri.
Bedros Horansangian: Generale, nu te băga. Ah, te-ai băgat? Ești mîncat!
Ioan Groșan: Ce bine scrie! Și are doar paișpe ani? Aha, are deja șaișpe? Foarte interesant!
Marin Mălaicu-Hondrari: Eu am văzut doi atașați culturali iranieni intrînd acolo. Știi și tu ce sînt atașații. Nu știi? Haide, mă!
Ana Toma: Cele mai importante bîrfe? Demisia lui Cosmin Perța de la Tracus Arte și p… lui Țupa.
Prieten: Hai, că nu-i chiar așa importantă!
Daniel Cristea-Enache a lansat o carte. Singura. Prietenii știu de ce.
Gil Hovav: Somonul gătit la mașina de spălat vase e chestia care îi place fiică-mii. De regulă, gătesc chestia asta cînd vin oameni plicticoși. N-au despre ce vorbi, așa că au despre ce vorbi. Dar… hm… toți mă întreabă dacă chiar cred despre ei că sînt plicticoși.
Mamă (cu copil): Andrei, nu pot să-ți iau numai cărți cu pisici. Avem deja trei motani acasă! Nu vrei cartea asta cu rîme?
Pe o bancă tristă, în brațele (sau, mă rog, în poala) unei femei frumoase care nu poate fi descoperită decît pe Feisbuc, doarme și visează poetul Miki Vieru. În somn, îi pupă cotul.
Editura Vinea: În fond, motivul pisicilor este unul filosofic. Spectatoare: Asta cred și motanii.
Claudia Fitcoschi: M-am pozat cu Agopian și a venit Iaru și mi-a reproșat. M-am pozat cu Eli Bădică și a venit Iaru și mi-a reproșat, M-am pozat cu Marta Petreu și a venit Iaru și m-a certat. Azi-noapte mi-a zis că sînt lostriță, iar Agopian a citat din Voiculesu. Azi mi-am făcut selfie și cu Iaru, dar nu a zis nimic. Ce să mai fac?
Anonim: „Acum 20 de ani mi-am înființat trupa folk.” Alt anonim: „Așa bătrîn ești?” „Scuze, acum 25.”
Alexandra Mihalcea: Tata a fost cea mai bună cărămidă-n cap.
Fata de la localul de peste drum: Eu vă cunosc de undeva… De la ING… Pensia suplimentară… Acum opt ani… În septembrie… 200 de lei pe lună… Aha, cinci mici, cartofi și castraveți… Altceva? Cum o mai duceți?
