Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cuceritorul stepei

Zoom Cuceritorul stepei

Traian Moșoiu e cunoscut în arhivele militare și în ordinele de război drept eliberatorul Transilvaniei și învingătorul Ungariei roșii, dar, în realitate, opera lui eroică stă pe noroc. Uneori, istoria scrie și citește diferit același cuvînt, iar din acest capriciu se nasc legendele și catastrofele. În cazul lui Traian Moșoiu, cuvîntul scris a fost “trădare”, dar pronunția a fost “patriotism”. Așa că tribunalul austro-ungar care l-a condamnat pentru dezertare pe locotenentul Moșoiu a ridicat neputincios din umeri, văzînd cum noul ofițer al armatei române își făurește o carieră de pe urma căreia imperiul va avea de suferit.

Traian Moșoiu s-a născut în 1868 în Vechiul Regat, dar părinții lui l-a dat la Liceul “Andrei Șaguna” din Brașov, unde se făcea carte după metodele nemțești. A învățat, așadar, pe lîngă limbile maghiară, germană și franceză, și limba ardelenească, fără de care trecerea timpului era percepută ca prea rapidă. După liceu, pe care l-a terminat cu rezultate strălucite, tînărul Moșoiu a făcut studii militare la Budapesta și Viena, la celebra Wiener Neustadt, de unde a obținut gradul de sublocotenent în armata împăratului Franz Josef. Doi ani după absolvire, ofițerul Moșoiu l-a lăsat baltă pe împărat, s-a lepădat de jurămîntul militar și s-a înrolat în armata română. Era un ofițer perfect instruit, disciplinat și energic, cu mult mai calificat decît ofițerii instruiți în Regat. De aceea, a primit încă de la început comenzi militare importante, de care s-a achitat ireproșabil.

Pînă să înceapă Marele Război, ofițerul Moșoiu a scris cărți importante de tactică și strategie, a participat la lupta cu broaștele și tăunii din Bulgaria, în 1913, și a perfecționat spiritul ofensiv al cîtorva unități militare pe care le-a avut în subordine. Pe durata războiului de retragere din 1916-1918 a luptat corect și cinstit pe toate fronturile, dar i-au lipsit ocaziile în care ar fi putut străluci. Abia în decembria 1918, cînd nemții se retrăseseră în urma Păcii de la București și cînd regele Ferdinand l-a numit guvernator militar al Transilvaniei, Moșoiu, care între timp fusese avansat general, și-a suflecat mînecile.

Eliberarea Transilvaniei de trupele maghiare a început ca un război separat. Aliații încetaseră lupta de tranșee, nemții se predaseră peste tot, dar ungurii țineau cu dinții de Ardealul pe care Marile Puteri îl garantaseră României. Traian Moșoiu, în calitate de comandant al Grupului de Armate Nord, a condus luptele de eliberare, pe care le-a cîștigat în cîteva luni. Apoi, cînd armata ungară a lui Bela Kun a declanșat ofensiva de-a lungul Tisei, încercînd să reocupe Transilvania, generalul Moșoiu a zdrobit-o și a cucerit Budapesta. Cîteva luni, Moșoiu a fost guvernatorul Budapestei și al teritoriilor ocupate de peste Tisa. Populația maghiară, speriată de regimul bolșevic și de cel alimentar, l-a plăcut pe Moșoiu și i-a mulțumit, cu gura plină, pentru felul cum s-a descurcat cu Bela Kun.

Moșoiu a fost decorat, a fost ministru de Război, senator de drept și de încă trei ori ministru. A murit în patul lui, în 1932, și a fost înmormîntat cu salvele tunurilor care au desăvîrșit războiul.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale