Iaca, am rămas fără conducere la ICR. Te-ai aştepta ca Guvernul să cumpănească, pătruns de înţelepciunea eşecurilor în serie, cum că trebuie o figură luminoasă, providenţială şi managerială la cîrmă. PSD şi PNL şi-au pus candidaţii în blocstartere şi s-au aşezat la negociat. Iar gurile rele (sau bune) vorbesc de o bătălie surdă şi subterană pentru dirijarea, către viitorime şi diasporă, a fondurilor reduse drastic. Din cîte am auzit, printre pretendenţi ar fi (pe lîngă veşnicul Răzvan Theodorescu) Ion Bogdan Lefter, Carmen Muşat, Dan Mircea Cipariu, Adrian Cioroianu sau Stelian Tănase.
Pe site-ul agentiadecarte.ro, Dan Mircea Cipariu face, ca din întîmplare, o schiţă de activitate şi o enumerare a slăbiciunilor trecute ale ICR: asigurarea transparenţei achiziţiilor, serviciilor şi programelor de finanţare ale ICR, asigurarea transparenţei privind selectarea cîştigătorilor de programe culturale, editoriale şi de burse, asigurarea transparenţei privind corpul de experţi ai ICR, auditarea programelor culturale ale ICR. Adrian Cioroianu zice că nu l-a întrebat nimeni. Stelian Tănase zice că n-ar muşca mărul otrăvit, că i-ar sta în gît, aşa auriu şi roş cum e. Carmen Muşat spune ritos că nu i s-a propus şi nici n-ar accepta. În general, toţi candidaţii neagă din răsputeri orice implicare, orice contact, deşi zvonurile plutesc deasupra apelor. Dar, e evident, toată lumea aşteaptă o chemare la Cotroceni, la Senat, ceva!
Asta-mi aduce aminte de Florin Rotaru, actualmente director al bibliotecii metropolitane „Mihail Sadoveanu“, care s-a culcat într-o seară secretar de stat şi s-a trezit, dis-de-dimineaţă, nimic.
