Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cum e cu mizantropia lui Florin Iaru

Zoom Cum e cu mizantropia lui Florin Iaru

Cred că citarea în texte literare a numelor populare ale organelor de reproducere femeiești și mai ales bărbătești a devenit o chestie comună. Asta ca să nu mai zic despre ce auzim pe stradă de la persoane de toate vîrstele pentru care „Ce p… mea!” sau variațiuni despre „p… mă-tii!” au devenit monedă curentă.

Așadar nu văd de ce aceste cuvinte nu pot pătrunde și în poezie. De fapt, ele au și pătruns, în poezia tinerilor autori, despre care am impresia că nu e citită de unii dintre cei care se îndeletnicesc cu critica literară. Dar cînd un poet optzecist faimos, Florin Iaru, își permite să folosească în poeziile din cel mai recent volum al său aceste două cuvinte, el e luat la rangă, pe criterii de moralitate. Mai rău, Iaru e amarnic taxat din cauză că ar fi și disprețuitor al femeilor în versurile sale, potrivit corectitudinii politice.

La noi și nu numai la noi, cînd e vorba despre sex într-un limbaj fără opreliști, în compuneri literare, autorii acelor texte sînt atacați ca atentatori la morală. Hasdeu a pățit-o într-un proces celebru pe care l-a cîștigat, din cauza nuvelei sale Duduca Mamuca, cea care a fost considerată un atentat la morala publică. James Joyce a fost interzis o vreme în Statele Unite cu romanul său Ulise, asta ca să nu mai spun de Henry Miller, autorul american al Tropicului Cancerului și al lui Sexus, pe care nu le-a putut publica inițial decît în Franța, unde legislația era mai îngăduitoare.

Florin Iaru nu mi se pare, ca om, un disprețuitor al femeilor. Din contra, e un admirator al lor, spre deosebire de misoginul Eminescu, care se războia cu femeile în versuri, în timp ce în viața de toate zilele se străduia să le intre în pat.

Mi se pare o prostie să-l ataci pe Iaru pentru versurile sale în care apar și cuvinte precum „p…” și „p…”, ca și cum el le-ar fi inventat sau ar avea vreo slăbiciune personală pentru ele. Ce mama dracului, ne facem că nu auzim ce se vorbește în lume? Și-l atacăm pe Iaru fiindcă ar introduce fraudulos în limbajul poeziei aceste cuvinte? Sau, mai rău, îl învinovățim că ar fi un soi de Gică Contra împotriva femeilor?

Las deoparte faptul că autorul nu trebuie confundat cu persoana din spatele autorului de hîrtie, poet sau prozator. Las deoparte și că Iaru, în atitudinile sale nepoetice, manifeste, e unul dintre marii susținători ai femeilor. Dar chiar și în versurile sale, Iaru e un tip care întoarce pe dos iubirea sa față de femei, pentru a-i face pe maciști să accepte că femeile sînt extraordinare, așa cum ei nu vor fi niciodată.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Nu am citit ce a scris domnul Iaru , dar cred ca acest limbaj cu p-uri este apanajul oamenilor needucati, al zoaielor al marlanilor. Si parca nici nu se potriveste cu parul alb al celui in cauza. Traim intr-o lume din ce in ce mai urata, bordelizata prin brunetizare in mod deosebit. Lasati-ne nealterati , ultimii gentlemani.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]