Înțelepciunea străveche a atât de blamaților jurnaliști-patroni din anii ’90 ai secolului trecut spune că, dacă vrei să-ți faci cu onestitate meseria, nu poți încălca legea. Nu poți face nimic, dar absolut nimic ce te-ar face vulnerabil în fața autorităților. Nu bei atunci când vrei să conduci. Nu treci pe roșu, nu dai muzica prea tare, nu arunci hârtii pe jos și, înainte de toate, îți plătești taxele și impozitele pe care le datorezi statului. Nu faci giumbușlucuri în contabilitate, nu inventezi metode prin care să plătești mai puțin și, în nici un caz, nu dai țepe. Singurul mod moralmente OK de a fi deasupra legii este de a o respecta cu scrupulozitate, chiar dacă îți este defavorabilă, chiar dacă nu-ți place. Doar fiind absolut în regulă cu actele contabile ale firmei, doar alegând să fii asemeni cititorilor sau telespectatorilor tăi, un om simplu, ce nu-și folosește influența pentru măgării financiare, poți deschide gura, poți fi credibil, nu roșești atunci când orice politician mărunt îți face cu ochiul, considerându-te de-al lui.
Astea sunt, însă, chestii perimate. Jocul preferat al multor proprietari de media din România ultimilor ani este evaziunea la umbra audienței. Campionul de neegalat este, desigur, Adrian Sârbu. Succesul de acum și dintotdeauna al PRO TV se datorează și faptului că, în repetate rânduri, datoriile firmelor înființate de Sârbu au fost pur și simplu șterse. Să te tot dezvolți, să tot cumperi formate și filme pe care alții nu și le permit, știind că nu plătești nimic statului, ci doar oferi, în momentele-cheie, promovare unui premier, unui ministru, unui partid aflat la guvernare.
Iar dacă Adrian Sârbu, care este – nu-i așa – un exemplu pentru întreaga industrie, a reușit, de ce n-ar reuși și alții? De ce o televiziune de știri și-ar mai respecta oamenii, plătindu-le dările către stat? De ce nu și-ar lăsa acești apostoli ai informației luate de pe Internet colegele să nască fără a putea dovedi că au dreptul la asistență sanitară sau la concediu post-natal? De ce nu și-ar concedia angajații fără să le mai plătească nici măcar bruma aia de bani pentru care au muncit în ultimele luni, că de impozit, asigurări de sănătate și asigurări de șomaj nici nu poate fi vorba? De ce, în general, ar mai plăti ceva, atâta vreme cât strălucirea de pe ecran ascunde prea bine puținătatea și legalitatea precară a resurselor financiare?
Asta-i situația în momentul de față cu Realitatea TV, o televiziune care se plimbă, în fiecare săptămână, de la un proprietar la altul, uneori cu ajutorul aproape penal al unor judecători care încalcă flagrant legea, în loc să o respecte. Totuși, acesta nu este un motiv să strecori într-o lege un articol care constituie o excepție și care ar închide, la o adică, aproape 30 de televiziuni din întreaga țară. O televiziune aflată în insolvență nu este dușmanul numărul unu al încasărilor bugetare. Nici măcar 30 de televiziuni aflate în insolvență nu pot aduce statului găuri mai mari decât ștergerea, de-o pildă, a datoriilor CFR Marfă și dăruirea acesteia unui bișnițar care n-are bani nici s-o cumpere, d-apăi s-o mai și dezvolte. Răzbunarea meschină a unui premier ușor enervabil e o mostră că acestuia îi place peste măsură să copieze de la mentorul său nu doar lucrări științifice, ci și comportamente antidemocratice. E nasol ce se întâmplă la Realitatea TV, dar este nasol ce li se întâmplă angajaților de acolo care n-au statut de vedetă. Vedetele aduse în post de Cozmin Gușă nu au aceste probleme. Unul se autofinanțează, umblând din politician în politician și amenințându-i cu Google. Altul n-are neapărată nevoie de bani, ci de expunere. A le plânge lor de milă, sau lui Gușă, înseamnă a îndrepta greșit șuvoiul de lacrimi. Solidaritate cu jurnaliștii? Da, oricând. Solidaritate cu purtătorii de cuvânt ai Gazprom? Cu ăia se se solidarizeze, eventual, Zaharescu, dacă tot e în branșă, de când are sinecura aia la E-On Gaz.
aia e udrea ? zici ca e un barbat travestit ….
@Qwe , este Udrea cand avea un Cocosel , acuma e divortata , a mai slabit si are posibilitatea sa aiba mai multi cocosei 🙂