Prostia și populismul din tabăra aurarilor au valoare de axiomă. Patriotismul nu pare să țină cont de logică ori reguli economice, când vine vorba de inițiativele inepte ale unor pripășiți prin legislativul țării. Iată, un simplu exemplu de imbecilitate ascunsă sub un naționalism retard.
AUR a depus un proiect de lege care ar urma să limiteze suprafețele de teren agricol ce pot fi cumpărate/deținute de străini, persoane fizice sau juridice. Mai exact, un cetățean străin va putea deține maxim 10 hectare de teren agricol, în timp ce o persoană juridică în care capitalul străin reprezintă mai mult de 50% nu va putea deține/cumpăra mai mult de 30 hectare.
Nu ne vindem țara, iu-huuu! Iată, patriotism!!!, protejăm glia prin lege! Să nu care cumva să vină străinii și să cumpere terenul agricol. Să nu lăsăm brazda românească să aibă aceeași soartă a apei din Vidraru ori a mersului pe jos, inventat de români și furat de străini.
Ideea nici măcar nu e nouă, căci astfel de prostii au mai circulat prin spațiul public. Să ne pierdem, totuși, puțin timp și să explicăm de ce o astfel de inițiativă e complet imbecilă. Să trecem peste persoanele fizice, străini care nu vor mai avea voie să dețină mai mult de 10 hectare și, evident, nu vor putea pleca din țară cu hectarele alea cu tot.
Limitarea în cazul persoanelor juridice va anula de facto orice investiție a capitalului străin în sectorul agricol. Și nici măcar nu e vorba doar de investițiile terenuri agricole, în sensul producției de cereale ori legume, ci de tot ce înseamnă sectorul agricol, de la creșterea animalelor și până la industria de procesare. Asta pentru că orice companie serioasă va vrea să își asigure în regim propriu întreg lanțul de aprovizionare.
Spre exemplu, să zicem că există un investitor în industria cărnii, în industria de procesare – unde avem produsele finite cu cea mai mare valoare adăugată. El va vrea să aibă nu doar unitatea de procesare, ci și fermele în care sunt crescute animalele. Și va vrea să aibă și terenurile care să-i asigure producția de hrană pentru acele animale, putând în felul acesta să elimine dependența de piețe externe companiei și prețuri volatile, să-și asigure o independență a lanțului de producție și, poate cel mai important, o predictibilitate a întregului proces.
Nimeni nu investește în ferme fără să dețină terenurile agricole care să-i asigure hrana animalelor crescute în acele ferme. Nimeni nu investește în industria de procesare fără să dețină fermele care să-i asigure materia primă pe care o procesează. E un lanț pe care orice companie serioasă urmărește să și-l asigure. Asta fac toate companiile mari, fie că au capital românesc sau străin. Or, o astfel de legislație nu doar că ar duce la dispariția investițiilor străine din sectorul agricol, dar e contrară regulilor economiei de piață și ar putea fi chiar ilegală, raportat legislația care guvernează piața comună a Uniunii.
Dar, până la urmă, nu-i ca și când pe aurari îi interesează piața liberă ori Uniunea Europeană. Chiar și așa, ce ne-a dat nouă Uniunea Europeană? Mă rog, liberă circulație, acces la piețe, investiții, autostrăzi și infrastructură publică, reguli și mecanisme care au transformat societatea română într-una mai democratică. Dar în afară de astea ce ne-a dat, de fapt, UE?
1.694 de vizualizări
Bună enumerare. Acum să scriem peste tot „Europeus eunt domus”.
Guvernul ar trebui sa impoziteze cat mai rapid pe detinatorii de suprafete mari de teren. Daca tot s-a vandut cca 30% ( sau cat o fi exact) din arabilul tarii) atunci pui si impozite progresive sau diferentiate. Asa , mare parte din teren produce bani prin subventii APIA sau este pregatit pentru speculatii imobiliare doar cu iarba pe el. Nu pleaca nimeni cu pamantul in geanta dar privatul te freaca cum vrea el, basca despagubiri cat nu face, cand ai nevoie de teren, adica specula mascata.
Cine vrea cu adevarat sa stie pe siteul ministerului agriculturii 0.1 la suta din cele 8.3 milioane de hectare de teren arabil apartin strainilor!