Cît de frumoasă și interesantă e țara noastră, pe fragmente! Pe Transfăgărășan parcă ești în Elveția antebelică, după o noapte de week-end pe plaja de la Vama Veche parcă ești după măcelul de pe plaja Omaha din Ziua Z, Ferentariul e Harlemul nostru, Strehaia, cu pagodele sale, aduce a Chinatown, iar micul Paris, Bucureștiul, dacă s-ar construi Catedrala Mîntuirii Neamului, ar semăna tot mai mult cu marele Istanbul la 1453.
* * *
„Dacă, prin abstract și conform unor zvonuri, aș ajunge secretar general la NATO, ai veni, dragă Nutzi, în staff-ul meu?” – m-a întrebat ieri, privindu-mă pe sub gene, președintele. „Domnule președinte – am răspuns –, cu dumneavoastră m-aș fi dus și-n Pactul de la Varșovia!” „Am fost și eu în Pact – a zis dînsul, întunecîndu-se la față –, mai precis am făcut un pact cu ei, dar nu la Varșovia, ci la Anvers. Nu făceam mare lucru: trebuia doar să aflu numele marinarilor din Est care voiau să rămînă în Vest. Noroc că nenorociții ăștia, cînd fugeau, nu mergeau la Poliție, ci intrau în primul bar din port, unde intram și eu în vorbă cu ei.”
* * *
Îmi dau lacrimile cînd mă gîndesc că, după ce va pleca de la Cotroceni, președintelui i se va potrivi versul cumplit pe care l-a scos, la trezie, prietenul meu Lucian Perța din Vișeul de Sus: „Stau cîteodată singur cuc / Și cucul – zbrrr!”.
(va urma)
