Dacă te uiți pe Facebook, ai impresia că e plină România de milionari în euro. Când se vorbește de impozitarea progresivă, se urlă, se zgârie monitoarele, ai impresia că s-a băgat armata obligatorie din nou sau că Iliescu a fost achitat pentru mineriade.
Cred că e ceva din vremea guvernării CDR, cea mai aiuristică și mai nocivă dintre guvernările de după ’89. Atunci, imediat după Revoluție, în luptă cu Iliescu și cu PSD, s-a pus botul masiv la gargara pieței libere și a taxării unice și foarte foarte mici, zero dacă se poate pentru biznis, pentru că biznisul produce locuri de muncă. În capul multora, cu asta se ocupă biznisul pe pământ: produce locuri de muncă. O chestie deci vag caritabilă, prin care oamenii de afaceri au grijă de putorile umane. Așadar, uitați-vă la tot grupul GDS-ist, apoi la toată dreapta conservatoare, acesta e discursul: taxare mică a biznisului, impozitare unică și mică și ea. Dacă e nevoie, creșteți impozitarea muncii, că oricum românii sunt leneși.
Cine sunt acești GDS-iști și conservatorii lu’ pește? Nu, nu sunt niște bogați, cum te-ai fi așteptat, văzându-i atât de grijulii cu banii bogaților. Nu. Sunt niște unii care aleargă toată luna după o mie de euro, îi știm, cei pe care îi trimitea Băsescu după țigări aruncându-le o sinecură. Ei bine, acești indivizi ignoră an de an toată matematica tranziției, toate cifrele venite de oriunde. Iată, România, cu 16% impozit pe venit, este pe ultimele locuri în UE, alături de Ungaria, Bulgaria sau Cipru. Impozitarea maximală a veniturilor în Franța e de 34%, în Germania și Portugalia – 30%, iar în Olanda – 25%. Impozitarea profitului? România e, cu Bulgaria și Ungaria, acolo, în demisolul clasamentului, cu 15-16%. În top sunt Suedia, cu 57%, Danemarca – 55%, Belgia – 53%, Franța – 50%…
Vorbim de țări cu impozitare progresivă. Nu faci rost de bani la buget decât dacă îi iei, prin impozitare, de la cei care îi produc. Mai exact, de la cei care îi produc într-o țară cu forță de muncă ieftină, cu subvenții multe, cu o legislație care permite exporturi de profit. Creșterea PIB-ului nu s-a regăsit în reducerea sărăciei sau a decalajelor sociale. Deloc, în cei 27 de ani.
Eu zic așa: dacă tot e bună cota unică, haideți să facem mai multe cote unice, în funcție de cât câștigă fiecare!
