De la NATO pîn’ la Prut, ce avem și n-am avut

Aidoma lui Dumnezeu, America și-a întors din nou fața președințială către România, la Washington. În timpul fostului Război Rece, Nicolae Ceaușescu a fost invitat la Casa Albă și primit cu toate onorurile posibile pentru un șef de stat. După aceea, nici un președinte român n-a mai avut parte de asemenea solemnități și amicalități oficiale.

Vizita lui Klaus Iohannis la Casa Albă a spart gheața primirii în Grădina cu Trandafiri a reședinței președintelui Statelor Unite, după cîteva zeci de ani și de cînd România a avut parte de alți trei președinți, după Ceaușescu. Care e deosebirea dintre vizitele istorice în România făcute de Clinton și de Bush și primirea lui Iohannis la Casa Albă? Faptul că America nu mai dă binecuvîntări în deplăsările președinților ei, ci că își primește aliații la ea acasă. Asta ar fi o chestie cu care ne putem lăuda, în calitatea noastră de țară mică din NATO.

Donald Trump e însă cel mai contestat președinte american la el acasă, de la Nixon încoace, așa că succesul „epocal” al acestei vizite ar trebui privit mai cu prudență. Trump are probleme la el acasă. Democrații vor să-i ia gîtul, iar acuzațiile că ar fi avut niscaiva complicități cu Rusia lui Putin tind să se transforme în motive de impeachment. Așa că, de unde Trump se lăuda că America lui va schimba regulile de funcționare a NATO, dînd de înțeles că „băieții” nu vor mai fi trimiși să apere pe unii și pe alții, ca pînă acum, bătrînul președinte american a dat-o la întors. Principiul NATO, toți pentru unul și unul pentru toți, a fost luat în brațe și de Trump, cu prilejul vizitei lui Iohannis

Pentru unii dintre americani, discursurile celor doi președinți au fost un prilej să spună pe FB că Iohannis vorbește o engleză mult mai plauzibilă decît propriul lor președinte și că Iohannis, spre deosebire de Trump, a vorbit la liber, nu ajutat de foi scrise dinainte.

Firește că Iohannis, invitat la Casa Albă, nu putea să-i spună lui Trump: „Hai, bre, să mai așteptăm, pînă te răfuiești dumneata cu ăia care te contestă”. Dar pentru România, la ora asta, ceea ce contează mai mult nu e persoana președintelui american, ci faptul că Statele Unite le atrag astfel atenția rușilor să nu-și închipuie nici măcar în vis că micul lor aliat de lîngă imperiul în creștere al lui Putin s-ar putea întoarce la condiția lui de vasal al rușilor.