Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

De la Pămînt la… unde?

Zoom De la Pămînt la… unde?

V-aţi întrebat vreodată cum de s-a brodit ca Soarele să fie de patru sute de ori mai mare şi tot de patru sute de ori mai îndepărtat decît Luna – aşa e, nu mai verificaţi –, astfel încît să ne bucurăm noi de eclipsele astea superbe în care cele două discuri se suprapun perfect?

De fapt, nici măcar n-a fost întotdeauna aşa. Şi nici nu vor rămîne lucrurile aşa mult timp. Pe scara temporală a Universului, vreau să spun.

Demult, pe cînd puricele nici măcar nu începuse să se potcovească, Luna era mai aproape şi se învîrtea mai repede. Adică arăta mult mai mare decît Super-Luna de zilele trecute, şi nici nu-şi arăta tot timpul aceeaşi faţă. E drept, făcea asta pentru bacterii, că noi nu eram prin zonă. Însă forţele mareice au ajuns să schimbe acest lucru.

Hă? Forţe mareice? WTF? Relax, e mai simplu decît sună. Atracţia gravitaţională a Lunii face ca „sub ea“ şi în partea opusă a Terrei apele să se ridice mai mult ca în rest. E ceea ce numim „maree“. Dar Pămîntul se roteşte în jurul axei lui destul de repede (în 24 de ore), iar suprafaţa trage apele alea după ea. Adică nu sînt fix sub Lună, ci un pic ­înaintea ei. Şi totodată „trag înapoi“ de suprafaţa Terrei, încetinindu-i rotaţia. (Cînd s-a format Luna, în urma unui impact, ea era pe la vreo 20.000 de kilometri, iar o zi avea 16-18 ore).

La rîndul lui, Pămîntul acţionează mareic asupra Lunii. În primul rînd, mareele lunare sînt de piatră, deci au încetinit rotaţia Lunii foarte repede, făcînd-o să stea tot timpul cu aceeaşi faţă către noi. Adică acum Luna face o tură în jurul Terrei în exact acelaşi timp în care face o rotaţie în jurul propriei axe (şi-a sincronizat orbita tipa). În plus, fiindcă mareele oceanelor noastre sînt un pic înaintea Lunii, „trag“ şi de ea, mărindu-i astfel viteza şi, deci, aruncînd-o, ca dintr-o praştie, pe o orbită superioară. Mai sus, cum ar fi. Cu cîte 3,8 centimetri pe an, zic aparatele lăsate de misiunea Apollo pe Lună. Iar ziua terestră se tooot lungeşte, încet, astfel că peste vreo 15 miliarde de ani o zi va dura exact cît o lună, adică 55 de zile de acum.

Abia atunci să vezi dileme cu plata salariilor în presă. La sfîrşitul lunii (pe seară) va veni angajatul să-şi ceară banii, iar mogulul o să-l mai amîne „cu cîteva zile, pînă intră o sumă mai mare în cont“.

Noroc că n-o să mai prindem şi circoteca asta. Peste vreo 6 miliarde de ani explodează Soa­rele.

Mai multe trăznăi cu ştiinţa pe www.sciencefriction.ro

 



Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

erbasu
Big Fish
Istorii Corecte Politic
Iubitori de arta
Carne de pui La Provincia