Există remake-uri bune. Mai exact, există remake-uri atît de bune încît au înlocuit originalul în conștiința publicului și au ajuns, după niște ani, să fie considerate originalele. Șoimul maltez a început cu Humphrey Bogart, indiferent de ce ar spune cronicarii cinematografiei. Vrăjitorul din Oz nu există decît de la Judy Garland încoace, deși nu e așa. Iar Ben-Hur este unul singur și Charlton Heston e profetul său. Iar blasfemiatorii sînt alungați cu pietre. Așa cum ar fi meritat și imbecilii care s-au înghesuit să facă remake-ul de anul trecut.
Singur, Cape Fear poate să mai joace într-o ligă a lui, unde varianta originală își păstrează momentan titlul, iar remake-ul se mulțumește să fie remarcabil. Deocamdată. Timpul trece, noile generații vor fi mirate să afle că au existat vreodată și filme lipsite de culori.
Și acum să revenim la haznaua de remake-uri obișnuite, aruncate de regulă într-o debara pe care scrie, lapidar, „Mizerii”. Nu insistăm, n-avem destul curaj să intrăm într-o asemenea zonă. Destul să spunem că, după multe filme bune care au făcut adevărate crize de nervi văzînd ce netoți le-au măcelărit șarmul original în versiunile lor noi, razele de speranță au început să apară timid. Nu, nu din categoria „Băi, hai să facem totuși și chestii noi, parcă n-are haz să producem filme în cerc”.
Dar pînă și curentul „Să facem remake-uri după filme mediocre spre proaste” are avantajul lui. PR-iștii pot spune, fără să li se strîmbe gura de rîs, „De data asta s-ar putea să nu fie atît de idiot!”. Pentru că da, e o șansă. Cînd pragul e jos, în cel mai rău caz poți să te împiedici de el.
În cazul de față, șansa era reală. Flatliners, originalul apărut în zorii lui ’90, era o mizerie ridicolă, dar a avut la vremea lui un imens noroc. Avea un calup de actori pursînge la început de drum – Kiefer Sutherland, Kevin Bacon – și era primul film în care apărea Julia Roberts după succesul din Pretty Woman. Deci banii au curs ca vodca din cornul abundenței căzut în ghearele unui vasluian.
Lansat fără nici măcar o avanpremieră pentru presă, filmul din 2017 arată din start că promite enorm, în buna tradiție a prostituatelor din Full Metal Jacket.
Da, premisa rămîne identică: un grup de cinci studenți la Medicină decid să intre în moarte clinică pentru că motive și, reveniți la viață, se trezesc vînați de greșelile trecutului într-un horror ridicol de prost.
Prima diferență serioasă apare fix în zona motivelor. Dacă originalul pornea la murit pe baza orgoliului de cercetător, remake-ul preferă zona șervețelelor umplute de muci telenovelistici. Ellen Page vrea să moară nițel pentru că și-a omorît sora într-un accident de mașină. Nu vrea să descopere chestii, nu vrea să se măsoare cu generațiile de dinainte, ea simte regret, deci trebuie să-și urmeze sentimentele. E boala ultimilor cinci ani, comprimată într-o singură scenă: a simți e mai important decît a gîndi. De altfel, nimeni nu pare să fi gîndit prea mult.
În schimb, de-a lungul filmului simți. Simți plictiseala mocirloasă cum te ia în brațe și nici măcar asta nu-ți indică puțină teamă, ci mai mult scîrbă. Lipsa tensiunii, încercările puerile de înfricoșare, abordarea lipsită de orice urmă de viziune artistică transformă filmul, dintr-un produs prost, într-un adevărat efort de voință. Trebuie să vrei să-l vezi pînă la final. Nu merge să fii legat. Îți rozi mîinile și fugi rupînd pămîntul.
Dar poate scenele din lumea ailaltă merită văzute? În definitiv, putem colora moartea cum avem chef, avem CGI s-o pictăm cît mai impresionant cu putință. Da, dar efortul artistic mai cere și talent. Și inspirație. Din păcate, pe ecran se vede doar expirație post-digestie.
Și actorii? Se remarcă doar prin faptul că nu sînt nici Kiefer Sutherland, nici Kevin Bacon și nici Julia Roberts. Altfel, sînt în nota generală a filmului și, dacă vreunul dintre ei va ajunge vreodată la modul nesimțit de celebru, sigur va cumpăra toate drepturile filmului și îl va ascunde în pivnița sinistră în care sînt ținuți toți monștrii rușinoși ai cinematografiei.
Flatliners. R.: Niels Arden Oplev. Cu: Ellen Page, James Norton.
1.691 de vizualizări
