Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Din amintirile neuronului singuratic

Zoom Din amintirile neuronului singuratic

Eram în Piața Universității, la începutul lunii mai, 1990. După numai cîteva zile, organizatorii deschiseseră balconul, căutau vorbitori, deși de vorbitori nu duceau lipsă. Era o buluceală acolo, se spuneau vrute și nevrute, unii băteau cîmpii, alții erau exaltați, cîțiva captau Piața cu carisma lor mitologică. Mai ales celebritățile Europei libere. Publicul era ca marea. Tălăzuia, aplauda, zornăia cheile. Oamenii se îmbrățișau și sperau. Dar ceea ce nu se vedea erau dedesubturile.

Se perindau pe holul de la geografie zeci de vizionari inspirați, propăvăduitori iluminați, paranoici, revoluționari (da, încă trăiau!), cîntăreți (îl țin minte și acum pe Cristian Pațurcă, fie-i țărîna ușoară, că visător și nebun mai era!) și viitori oameni politici. Dacă nu mă înșel, era pe acolo și Mihai Gheorghiu, cu visuri democratice și europene. Dar selecția era dură. Era pe acolo un comitet de organizare, în frunte cu Marian Munteanu. Aici era un haos organizat, pentru că sute de necunoscuți aveau ceva de împărtășit, imediat și irevocabil, poporului. Cereri peste cereri, implorări, încercări șmechere de depășire a barierei. Am urcat și eu, căcat la cur, în balcon, ținîndu-mi, neîndemînatic, foaia scrisă cu multă trudă. Nu știam ce să spun mulțimii, dar știam că trebuie să spun ceva esențial mulțimii. Am spus. A fost bine. Am prins curaj și, aproape o lună, mă fîțîiam pe holuri, printre notabilitățile vremii. A fost bine.

Am mai ieșit de două ori, spunînd ce aveam pe inimă și, dacă țin minte bine, ultima apariție a fost despre solidaritate. Îi îndemnam pe manifestanți să facă cunoștință, să-și schimbe numerele de telefon, pentru că urma să vină vremuri grele. Aveam experiența recentă a solidarității de la Miliție, din 21 decembrie. Dar nu bănuiam neam ce avea să urmeze. Oricum, tot ce țin minte e emoția de a vorbi mulțimii și fascinația orgolioasă a aplauzelor. Dar cred că pot fi iertat, eram, politic vorbind, foarte tînăr. Cînd mă uit, acum, la filmul lui Stere Gulea, mă mir și eu.

Au trecut douăzeci și șapte de ani, am pus cîteva kilograme pe mine, mam buhăit, părul mi s-a rărit, geaca de blugi s-a rupt, mă cert cu ochelarii care dispar în ceață și mă trage ața la somn cînd e de mers la demonstrații. Dar, cum crește mereu altă iarbă, aflu, abia acum, din alte guri, că eram un vîndut, un comunist ordinar, un agent al securității și că îmbătrînesc urît. Poate o să credeți că mă enervez, dar, cinstit să fiu, rîd. Mă uit la nimuricii care au păreri pentru că n-au memorie. Poți să oprești vîntul să bată și resentimentul să dea în pîrg? E de rîs și de mîncat o pîine bună, dacă neuronul singuratic străbate noaptea minții și iese taman pe Feisbuc.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Toamnă electorală

    22 septembrie 2020

    Precum o bostană cu genunchii sparți, geaba număr zile: joia muri marți, sîmbăt-am pierdut-o vineri la un tîrg, miercurea îmi pare babă dată-n pîrg ce-a visat că-i cloșcă într-o zi […]

  • Ambiții politice la virusul ucigaș

    22 septembrie 2020

    Duminică, 27 septembrie 2020, agentul electoral COVID va stabili o ordine șchioapă a puterii pe următorii patru ani. E cel mai imparabil caz de democrație nereprezentativă din istoria modernă, neprevăzut […]

  • Școală, școală, vrem postaci!

    22 septembrie 2020

    Și, așa cum ni s-a promis, a început școala. În cele mai sigure, normale și deosebite condiții, asigurate cu înțelepciune și operativitate de către Guvernul României, înțelept condus de către […]

  • Spovedanie

    15 septembrie 2020

    Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna, cînd nunțile toate s-au veștejit și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna cu șeful ocolului din Maglavit. E-un schimb valutar între grauri […]

  • Cea mai profitabilă afacere de pe pămînt

    15 septembrie 2020

    Nici să fi înviat Spiru Haret nu s-ar fi discutat atît de mult despre școală. Coronavirusul a trezit-o un pic la realitate. A pălmuit-o, cît să clipească mirată, și a […]