Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Douăsprezece scaune. Două întîlniri fatidice şi o duzină de ghinioane

Zoom Douăsprezece scaune. Două întîlniri fatidice şi o duzină de ghinioane

O conjuncţie norocoasă a astrelor a dus la întîlnirea dintre doi scriitori sovietici care aveau să scrie împreună cîteva cărţi, toate celebre, pe care le-au semnat Ilf şi Petrov. La rîndul lor cei doi pun la cale fatidica întîlnire dintre tănărul Ostap Bender, persoană cu ocupaţii multiple, toate prevăzute în Codul Penal, şi fostul mareşal al nobilimii, Ippolit Matveevici Vorobianinov, actualmente funcţionar la starea civilă. 

Actualmente însemnînd, în această situaţie, pe vremea NEP-ului. Fostul mareşal tocmai a pornit în căutarea a 12 scaune despre care i-a vorbit răposata lui soacră cu puţin înainte de a-şi da sfîrşitul. Ostap Bender nu caută nimic anume. Ar pune la cale o lovitură, dar cu intuiţia lui fără greş îşi dă seama că marea lovitură tocmai i-a apărut în faţă. Mareşalul, pe ce îl strînge puţin cu uşa, îi mărturiseşte că de fapt îl interesează doar unul dintre cele 12 scaune, cel în care soacra lui şi-a pitit bijuteriile în valoare de o sută de mii de ruble. 

Nimic mai simplu, domnilor juraţi! cugetă Ostap Bender. Nu trebuie decît să dăm de urma scaunelor! Pentru atingerea acestui scop, cei doi întemeiază o asociaţie cu un singur obiect de activitate şi se pun pe treabă. Din nenorocire, soacra fostului mareşal i-a vorbit la ultima spovedanie despre cele 12 scaune şi lui Fedea, preotul care vrea să deschidă o fabrică de lumînări şi are nevoie de capital. Preotul lasă totul, îşi tunde barba şi cuvioasele plete şi o ia pe urmele bijuteriilor. Cînd îl vede pe popă în oraşul în care se află fosta lui casă, cea în care ar trebui să se găsească scaunele, Vorobianinov, care nu e foarte inteligent, se prinde totuşi că Fedea vrea să întrebuinţeze secretul spovedaniei în propriul său beneficiu şi are o primă dispută cu el. O dispută de principii. El susţine că bijuteriile îi aparţin, iar preotul că ar fi fost naţionalizate, chiar dacă puterea sovietică nu ştie de ele.  Ostap Bender îl consideră pe popă un bandit, dar evită să provoace scandal, dată fiind natura delicată a situaţiei. Scaunele însă, cu două excepţii, care nu conţin nimic interesant, au luat drumul Moscovei, încît Fedea şi cei doi asociaţi se îndreaptă spre capitală. Acolo, nenorocire! Scaunele au fost despărţite şi au ajuns care încotro.

Fostului mareşal i se pare, descurajat, că soarta lucrează împotriva lui, în vreme ce Ostap e de părere că, dimpotrivă, scaunul cu bijuteriile îi aşteaptă şi preia cu totul conducerea operaţiunii. Popa nu se lasă nici el, astfel încît şedinţa continuă, domnilor juraţi! Ceea ce-i va face pe cei trei să străbată mare parte din vastul teritoriu controlat de Puterea Sovietică. Au de-a face cu sindicalişti, cu actori de teatru aflaţi în turneu, care vînd scaunele ajunse în recuzita teatrului, ca să facă rost de bani de băutură. Ajung pînă în îndepărtata Siberie, pe urmele unuia dintre scaune. Pe unde nu-i poartă paşii, pînă cînd ghinionul îi zburătăceşte minţile popii căţărat în vîrful unui pisc, unde începe să predice păsărilor care zboară în jurul lui. 

Iată însă că soarta se întoarce binevoitoare spre ceilalţi doi exploratori ai norocului, care află unde se găseşte ultimul scaun. La un club sindical. Dar cum să ajungă un escroc şi un fost mareşal al nobilimii în posesia bijuteriilor? Ippolit Matveevici se păgubeşte pe căi violente de asociatul lui, pe care crede că l-a omorît, ceea ce se dovedeşte fals. Falsă e însă şi impresia lui că bijuteriile îl aşteaptă. Ele au fost găsite din întîmplare de un inimos sindicalist şi cu banii luaţi pe ele a fost renovat clubul. 

Parcă nu-i tocmai cinstit, te gîndeşti, după atîtea căutări. Însă cum altfel ar fi putut Ilf şi Petrov să-şi termine romanul, chiar dacă acţiunea are loc pe vremea NEP-ului? Să-i îmbogăţească pe cei doi? Atîta le-ar fi trebuit, după ce l-au lăsat pe Ostap Bender să declare că el n-are cîtuşi de puţin chef să construiască socialismului, ci vrea să ajungă la Rio de Janeiro, domnilor juraţi! 

1 comentariu

  1. #1

    Genial! Am vazut si filmul facut dupa aceasta carte. Este un film din 1970, regizat de Mel Brooks, merita vazut.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • O instituție anticreștină

    22 octombrie 2019

    După ce a apelat la criminaliști de import spre a studia colecția de oscioare a șefului de campanie electorală morbidă a lui Klaus Johannis, DIICOT-ul i-a refuzat lui Gheorghe Dincă […]

  • Dictatorul român

    22 octombrie 2019

    Dacă îl punem deoparte pe Emil-Constantinescu-Cel-Învins-De-Securitate, ca pe un fluture rar, orbit și el de strălucirea puterii, dar cu frumoase desene morale pe aripi, insectarul președinților noștri prezintă doar gîngănii […]

  • Bellocrația

    22 octombrie 2019

    Deși termenul poate părea o invenție recentă, nu este. „Bellocrat“ apare la Suetoniu, la Ovidius, Wolfgang Lazius, Johann Pistorius, Plinius, Abraham Bzowski, Scipione Ammirato, Bartholomeo Gramondo și poate și la […]

  • O găina beată va cînta cucurigu pe palatul Victoria, însă foarte încet, ca să nu-l trezească pe Klaus Iohannis

    15 octombrie 2019

    După ce o tînără iraniană și-a dat foc în piața publică fiindcă fusese condamnată pentru port ilegal de nădragi bărbătești, ayatollahii care le interziseseră femeilor accesul pe stadioanele din Teheran […]

  • Elegie pentru Ciuma Roșie

    15 octombrie 2019

    Guvernarea PSD zace azi în colbul istoriei minore, doborîtă de propria fudulie, otrăvită cu propria prostie și sfîrtecată de propria trădare. PNL și Klaus Iohannis se împăunează cu uciderea ei, […]