Ce să zicem, trăim o stare de grație, într-un moment istoric. S-a terminat vacanța, vine toamna, sînt războaie – nu contează. Ne-a făcut Bayern un 0-0 problematic cu Hamburgu’, iar Liverpool ne-a pierdut cu West Ham – nu-i important. Căci, fraților, înainte de a deveni microbiști, ne-am născut români (mai mult sau mai puțin onești)! Or, acum, de niște zile încoace, sîntem mîndri: Bucureștiul nostru iubit va fi una dintre cele treisprezece capitale ale culturii fotbalistice europene. Da, cum aflarăți, Capitala va găzdui patru meciuri de la Euro 2020. Se împlinește astfel visul de veacuri al moșilor și strămoșilor noștri, făurit prin decenii, de la Universiada din 1981 și pînă la finala Europa League din 2012, dintre Atletico Madrid și Athletic Bilbao. Să fim o țară, o națiune, s-avem (măcar) un stadion, să intrăm și noi în rîndul gazdelor din lumea civilizată!
Acuma, fără nici un mișto, e de bine. Felicitări tuturor artizanilor acestei candidaturi reușite! Restul sînt simple detalii. O autostradă între România și Ungaria, o cale rapidă de acces de la Otopeni pînă la Arena Națională, o infrastructură hotelieră extinsă – se face, se rezolvă. Pînă-n 2020, adică șase ani, asta înseamnă la noi aproape o veșnicie. E timp destul. Cum-necum, ne vom descurca și îi vom întîmpina ospitalier pe fanii din Europa întreagă, oricare ar mai fi ea atunci. Sîntem un popor ospitalier, se știe…
Ne vom primi oaspeții așa cum se cuvine, după datină. Asta e clar. Mai neclar e cu ce echipă vom juca noi, România, ca gazdă. Cu tinerii de-au luat opt boabe de la Germania sau cu ăia de-au pierdut (1-3) cu Moldova, deunăzi? O să se rezolve și asta, hai să zicem… Totuși, în orizontul obiectivului 2020, mai rămîn în București niște mici problemuțe. Nu-s cuprinse în vreo to do list de la UEFA, n-au de-a face cu Mircea Sandu sau Răzvan Burleanu, cu Oprescu sau Lupescu. Sînt problemuțele care definesc textura intimă a Bucureștiului nostru actual, repetăm, mult iubit: nesimțirea, agresivitatea, pripeala, fușereala, abureala sau, cu vorbe mai mari, absența spiritului comunitar. Credeți că toate astea se rezolvă într-un cincinal?
Auzi, frate, ne lași? Lăsați-ne să ne bucurăm de imnul Campionatului European, în 2020, la București. Despre toate celelalte mai e timp de vorbit, pînă la Europenele din 2100, cel puțin.
